6 mai 2009
"In prezent Luana a inceput sa mearga taras (circa 2 luni). Inca nu se ridica singura in fundulet, dar incepe sa stea cateva minute nesprijinita. Nu mananca si nu bea singura, dar poate folosi manuta stanga in apucarea hranei solide. Reuseste sa manance singura paine, biscuiti, pufuleti, dar nu manuieste lingurita, furculita. Face pasi sustinuta dar din cauza spasticitatii picioruselor ,incruciseaza picioarele. Sta in picioare doar cu ajutor. Nu mai folosim scutece de aproape 3 anideci are control sfincterian. Luana vorbeste,canta, spune poezii dar este deosebit de anxioasa si in prezenta persoanelor necunoscute nu spune mai nimic.Psihicul ei este aproape O.K. se incadreaza in limitele largi ale normalului(opinia specialistului) In rest este un copil vesel,cuminte si deosebit.Luana este o luptatoare si isi doreste sa alerge alaturi de ceilalti copii.Isi doreste foarte mult sa o insoteasca pe verisoara ei la balet si sa poata si ea sa danseze. Imi doresc atat de mult sa inceapa sa mearga si sa se poata descurca singurica! STIU ca nu mai e chiar atat de mult!" - Oana Voicu, mama Luanei
Luana are din nou programare între: 1-13 iulie 2009!
Pentru acest tratament de două săptămâni, are nevoie din nou de 2500 de Eur, această sumă însemnând:
- 1.986 euro pentru 2 săptămâni de tratament,
- 520 pentru transport şi cazare
Orice sumă, oricât de mică, înseamnă foarte mult pentru Luana! Un pas mic, dar sigur către o copilărie şi viaţă normală şi sănătoasă
Cei care doresc să ajute o pot face:
Raiffeisen Bank – Agenţia Colentina, Şos. Colentina nr. 24, sector 2, Bucureşti
RON: RO 48 RZBR 0000 0600 1121 0013
EURO: RO 37 RZBR 0000 0600 1149 6264
Cod SWIFT: RZBR ROBU
Titular: Voicu Oana
Domiciliu: Bucureşti, str. Invalid Suliga Ion nr. 37, sector 2. Telefon: 021. 241 57 50; 0729 007 155.
E-mail: oanavoicu90@yahoo.com
Pe Luana o puteţi vedea şi la Antena 1: AICI !
Toţi părinţii ne dorim ca puii noştri să fie fericiţi, să aibă o viaţă normală, să fie sănătoşi - să ne bucurăm de ei!
Oana se bucură de Luana şi are de ce!
Luana este o fetiţă cuminte, are o voce de înger - când am auzit-o prima oară nici măcar nu am crezut că este reală... - şi are o tărie de fier în trupul ei micuţ şi firav, iar asta, pentru că ea vrea să poată alerga, să se poată juca, să poată dansa frumos şi...vrea să nu o mai doară când nenea ăla o ajută la exerciţii...
Oana are de ce să fie mândră!
De ele două!
Sunt două suflete deosebite, care nu se dau bătute, deşi, uneori, se simt asemeni "unui gândac peste care trec camioane..." şi, ca şi cum viaţa nu le-ar fi încercat destul, trebuie să suporte indiferenţa oamenilor cea de toate zilele, răutatea şi lipsa de bun simţ.
Niciodată nu am înţeles de ce un om dacă nu poate să te ajute ţine cu orice preţ măcar să îţi dea un ghiont sau un bobârnac?!
De ce dacă nu are o vorbă bună sau măcar o vorbă de bun simţ nu poate să tacă?!
Cum, cum să tacă?!
SĂ TACĂ!
Pe lângă durerea de a-şi vedea copila în scaun cu rotile, chinuită de o boală grea, pe lângă faptul că printre plimbările prin parc pe care le fac adesea, trebuie să înghită lacrimi de frustrare, deoarece în urma UNUI VACCIN Luana DOAR PRIVEŞTE CUM ALŢI COPII SE JOACĂ...
această familie, trebuie să înghită nesimţirea şi lipsa de educaţie a unor indivizi despre care eu personal cred că habar nu au ce înseamnă suferinţă sau probleme reale în viaţă!
Au fost acuzaţi că apelează la ajutorul oamenilor doar ca să îşi plătească facturile de utilităţi, au fost acuzaţi că sunt doar alţi farsori care cerşesc în numele copilei, au fost acuzaţi că "nu duc lipsă", au fost acuzaţi că "alţi copii sunt şi mai bolnavi", au fost acuzaţi că...APELEAZĂ, că şi-au permis să...ceară!!!
Cine suntem noi defapt să acuzăm un părinte pentru că VREA SĂ ÎŞI VADĂ COPILUL SĂNĂTOS???
Cine suntem noi să punem etichete pe frunte şi să strivim suflete prin cuvinte?
Cine suntem noi să ne luăm dreptul de a simţi şi gândi în locul altora?
CINE???
Ca şi părinte faci ORICE pentru copilul tău când acesta se află într-o situaţie grea!
Ca şi părinte laşi garda jos când e vorba de sănătatea copilului tău, laşi orgoliul, laşi complexele, laşi ruşinea, laşi ORICE când e vorba că astfel există o şansă pentru copilul tău!
Este uşor să ne dăm cu părerea, dar ar trebui să ne gândim la faptul că fiecare putem ajunge într-o astfel de situaţie.
Viaţa e o cacealma!
Este uşor să ne dăm cu părerea. Defapt, dacă stau să mă gândesc este cel mai uşor să nu iei atitudine, să nu ajuţi şi să araţi cu degetul, să tragi concluzii şi să fi inuman!!!
Însă...v-aţi gândit vreodată ce înseamnă să ai un copil bolnav?
Un copil bolnav are nevoie de atenţie permanentă, de tratamente, de medicamente, de asistenţă specializată, de drumuri permanente la medic, iar pentru că familia Voicu a făcut tot ce i-a stat în putinţă să îi ofere Luanei aceste minime "condiţii" ca să nu sufere, oamenii îi pun la colţ, îi jignesc că au bani, îi tratează cu indiferenţă când merg şi bat din uşă în uşă pentru câte o donaţie sau un ajutor cât de mic...
Oare suntem atât de puţini cei care apreciem defapt efortul acestor oameni?
Oare suntem atât de puţini cei care respectăm faptul că nu şi-au neglijat fetiţa şi i-au oferit ce şi cât au putut pentru ca să nu sufere şi mai mult?
Au fost acuzaţi că apelează la ajutorul oamenilor doar ca să îşi plătească facturile de utilităţi, au fost acuzaţi că sunt doar alţi farsori care cerşesc în numele copilei, au fost acuzaţi că "nu duc lipsă", au fost acuzaţi că "alţi copii sunt şi mai bolnavi", au fost acuzaţi că...APELEAZĂ, că şi-au permis să...ceară!!!
Cine suntem noi defapt să acuzăm un părinte pentru că VREA SĂ ÎŞI VADĂ COPILUL SĂNĂTOS???
Cine suntem noi să punem etichete pe frunte şi să strivim suflete prin cuvinte?
Cine suntem noi să ne luăm dreptul de a simţi şi gândi în locul altora?
CINE???
Ca şi părinte faci ORICE pentru copilul tău când acesta se află într-o situaţie grea!
Ca şi părinte laşi garda jos când e vorba de sănătatea copilului tău, laşi orgoliul, laşi complexele, laşi ruşinea, laşi ORICE când e vorba că astfel există o şansă pentru copilul tău!
Este uşor să ne dăm cu părerea, dar ar trebui să ne gândim la faptul că fiecare putem ajunge într-o astfel de situaţie.
Viaţa e o cacealma!
Este uşor să ne dăm cu părerea. Defapt, dacă stau să mă gândesc este cel mai uşor să nu iei atitudine, să nu ajuţi şi să araţi cu degetul, să tragi concluzii şi să fi inuman!!!
Însă...v-aţi gândit vreodată ce înseamnă să ai un copil bolnav?
Un copil bolnav are nevoie de atenţie permanentă, de tratamente, de medicamente, de asistenţă specializată, de drumuri permanente la medic, iar pentru că familia Voicu a făcut tot ce i-a stat în putinţă să îi ofere Luanei aceste minime "condiţii" ca să nu sufere, oamenii îi pun la colţ, îi jignesc că au bani, îi tratează cu indiferenţă când merg şi bat din uşă în uşă pentru câte o donaţie sau un ajutor cât de mic...
Oare suntem atât de puţini cei care apreciem defapt efortul acestor oameni?
Oare suntem atât de puţini cei care respectăm faptul că nu şi-au neglijat fetiţa şi i-au oferit ce şi cât au putut pentru ca să nu sufere şi mai mult?
Astăzi...O MAMĂ a ţipat afară tot greul ei de atâta vreme...!
A plâns şi a strigat după ajutor!
A strâns din dinţi şi a muşcat din suflet...!!!
Am plâns şi eu cu ea, am ţipat şi eu în mine, dar eu...nu pot să o ajut fără DUMNEAVOASTRĂ...îngerii de dincolo de cuvinte şi monitoare...!!!
Oana nu mai acuză...nici măcar pe cea care i-a făcut vaccinul Luanei şi i-a adus fetiţa în starea aceasta...
Oana mi-a spus...
"Nu stiu ce sa fac si unde sa mai merg.Nu mai am putere sa strig, sa bat la usi inchise,sa ma intalnesc cu nepasarea zi de zi .Am obosit sa mai lupt intr-un razboi in care fortele sunt dispuse inegal si care nu-mi da sorti de izbanda."
A plâns şi a strigat după ajutor!
A strâns din dinţi şi a muşcat din suflet...!!!
Am plâns şi eu cu ea, am ţipat şi eu în mine, dar eu...nu pot să o ajut fără DUMNEAVOASTRĂ...îngerii de dincolo de cuvinte şi monitoare...!!!
Oana nu mai acuză...nici măcar pe cea care i-a făcut vaccinul Luanei şi i-a adus fetiţa în starea aceasta...
Oana mi-a spus..."Nu stiu ce sa fac si unde sa mai merg.Nu mai am putere sa strig, sa bat la usi inchise,sa ma intalnesc cu nepasarea zi de zi .Am obosit sa mai lupt intr-un razboi in care fortele sunt dispuse inegal si care nu-mi da sorti de izbanda."
Oana ştie că sunt şi alţi copii bolnavi. Se gândeşte la ei. Are puterea şi tăria şi frumuseţea sufletească să se gândească şi la alţi copii şi oameni, când la ea nu se mai gândeşte aproape nimeni, dar putem noi să o acuzăm când ne spune că:
"Luana e tot ce am mai scump pe lumea asta si cred ca are sansa sa duca o viata normala fara sa fie dependenta de scaunul cu rotile."
Uneori...privindu-i ochii şi copila, zbaterea şi zbuciumul...mă gândesc că până şi rugăciunea către Dumnezeu a îngheţat undeva pe drum. Poate pe aripa unui înger, poate pe spinarea unui nor, poate în pumnul ... nu ştiu, dar tare mă doare disperarea Oanei!
Oana şi Luana au fost în Ucraina! Luana s-a simţit şi se simte mai bine după primul ei tratament. Oana mi-a spus că este chiar vizibil efectul tratamentului făcut la clinica din Ucraina.
Uşile s-au închis în urma lor, lumea le întoarce spatele, telefonul nu mai sună, iar Luana pentru a se face bine mai are nevoie de 20.000 EUR... atât costă alergatul, zâmbetul şi săănătatea unui copil....am ajuns să ne cumpărăm copilăria, sănătatea şi viaţa pruncilor noştri...Doamne!...Doamne?!
"Luana e tot ce am mai scump pe lumea asta si cred ca are sansa sa duca o viata normala fara sa fie dependenta de scaunul cu rotile."
Uneori...privindu-i ochii şi copila, zbaterea şi zbuciumul...mă gândesc că până şi rugăciunea către Dumnezeu a îngheţat undeva pe drum. Poate pe aripa unui înger, poate pe spinarea unui nor, poate în pumnul ... nu ştiu, dar tare mă doare disperarea Oanei!
Oana şi Luana au fost în Ucraina! Luana s-a simţit şi se simte mai bine după primul ei tratament. Oana mi-a spus că este chiar vizibil efectul tratamentului făcut la clinica din Ucraina.
DAR...ATÂT !!!
Uşile s-au închis în urma lor, lumea le întoarce spatele, telefonul nu mai sună, iar Luana pentru a se face bine mai are nevoie de 20.000 EUR... atât costă alergatul, zâmbetul şi săănătatea unui copil....am ajuns să ne cumpărăm copilăria, sănătatea şi viaţa pruncilor noştri...Doamne!...Doamne?!
VĂ ROG DIN SUFLET...CITIŢI POVESTEA LUANEI ÎNCĂ O DATĂ!
NU ÎI ÎNCHIDEŢI UŞA DOAR PENTRU CĂ ARE TETRAPAREZĂ SPASTICĂ ŞI PENTRU CĂ E ÎMBRĂCATĂ FRUMOS...
VĂ ROG DIN SUFLET...AJUTAŢI-O PE LUANA!!!
NU ÎI ÎNCHIDEŢI UŞA DOAR PENTRU CĂ ARE TETRAPAREZĂ SPASTICĂ ŞI PENTRU CĂ E ÎMBRĂCATĂ FRUMOS...
VĂ ROG DIN SUFLET...AJUTAŢI-O PE LUANA!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu