joi, 25 februarie 2010

Niculae Ionescu - Povestea care imi va salva viata


"Vineri, 12 februarie 2010, a inceput ca orice zi obisnuita: m-am trezit, am luat micul dejun, mi-am sarutat sotia si fata si am iesit pe usa. Am ajuns la birou, am lucrat pana la ora 15.00, cand m-am invoit de la sefa mea pentru ca aveam o programare la dentist.

Luni, 15 februarie 2010, viata mea era cu totul alta. Eram sub tratament cu citostatice pentru leucemie acuta mieloblastica, intr-un salon din Spitalul Coltea."

 

Aşa poate fi viaţa uneori...fragilă ca şi o bulă de săpun...
atât de importantă pentru noi...frumoasă, străvezie, colorată...un zbor, o luptă, un anotimp, mai multe anotimpuri...ani, clipe...iubire... - o bulă de săpun atât de invizibilă pentru alţii...
Eu...am citit povestea lui Nic şi cred că toţi cei care o vor face vor învăţa că 
şi oamenii mari... 

iubesc...iubesc frumos...iubesc pentru totdeauna


"Cand am ajuns acasa mi-am ascuns oboseala sub masca unui zambet. Madalina nu trebuia sa se ingrijoreze. Avea si asa destule pe cap, iar fiica noastra, aflata la varsta adolescentei, presupune mai multa atentie si grija acum decat in perioada copilariei, cand stiam ce face, unde este si cum gandeste. Dar Madalina m-a ghicit de cum am intrat in casa. Ma cunoaste mai bine decat ma cunosc eu.
Asta pentru ca eu sunt barbatul unei singure femei de cand aveam 18 ani – sunt barbatul Madalinei."

cineva citi povestea lui Nic va învăţa că şi oamenii mari au suflete de copii...
copii frumoşi...

 

cine va citi povestea lui Nic va înţelege cât de fragili suntem noi oamenii în viaţă...cât de expuşi...cât de puternici

"Se facuse deja vineri. La ora 15.00 am plecat de la serviciu spre dentist. Urma sa-mi spuna cat ma va costa lucrarea pe care trebuia sa mi-o faca. Madalina ma astepta acolo. Dupa ce am discutat si am stabilit urmatoarea programare, sotia mea i-a spus si dentistei ca sunt foarte obosit in ultima vreme. Ne-a sfatuit sa mergem neaparat la un medic. Nici nu am iesit bine din cabinetul stomatologic, ca Madalina a inceput sa insiste sa mergem chiar atunci sa ma vada cineva. Eram obosit, asa ca nu m-am opus. Am ajuns la un spital particular de pe Grivitei, la camera de garda. Dupa cateva analize facute pe loc am aflat ca era ceva in neregula: viteza de coagulare a sangelui – 20 de minute. Mi-am sunat prietenii si am decis sa merg la sectia de Hematologie a Spitalului Coltea. M-au internat chiar in acea seara, dupa ce mi-au recoltat noi probe de sange.

Sambata , 13 februarie 2010. Eu nu am lesinat niciodata. Eu nu am plans niciodata. Pana in aceasta zi, la orele 11.00 cand am aflat diagnosticul: “leucemie acuta mieloblastica”
A fost cea mai urata zi din viata mea, dar nu din punct de vedere meteorologic.

Aceasta e povestea mea. Inceputul noii mele vieti.

Mi s-a spus ca trebuie sa scriu aceasta poveste. Ca fara ea nu se poate. Toti prietenii m-au batut la cap cu asta. “E pentru oamenii care nu te cunosc. Doar aceasta poveste ii poate face sa-si dea seama prin ce treci si sa-i convinga sa-ti fie alaturi”. Si m-am intrebat cum se face asta. Cum se poate scrie povestea care iti salveaza viata? Habar n-am. Mie imi place matematica.

Problema: Intr-un spital au fost internati intr-o zi 19 pacienti. Primii doi aveau hepatita, cei cu probleme de inima au fost de opt ori mai multi decat cei cu hepatita, iar restul au fost diagnosticati cu leucemie. Cati pacienti cu leucemie au fost internati?
Rezolvare: un singur pacient cu leucemie si acela eram EU.

Eu am fost cel din acea zi si din acel spital, eu, cel care ma “adun” acum unui sir de vieti ce merita sa fie salvate. Cum pot sa-mi pledez cauza, ce argumente pot avea eu care sa-i convinga pe ceilalti sa-mi fie alaturi? Si ma gandesc, si ma gandesc…IUBESC VIATA SI VOI LUPTA PENTRU EA. E TOT CE MI-A RAMAS DE FACUT!"
 

Viaţa lui Nic este pe muchie de cuţit. Nic are nevoie de sânge ca şi de aer!!!

"Iata toate datele necesare pentru donarea de sange, precum si diagnosticul exact al lui Nic:

Ionescu, Niculae

Spitalul Coltea, Bucuresti

Sectia de Hematologie (in grija dr. Andrei Colitza)

Diagnostic: Leucemie mieloblasta acuta LAM 2

Are grupa sanguina A2+ si are nevoie de trombocite de afereza (s-ar putea sa va intrebe asta la Centrul de Hematologie)

Cum ajungeti la Centrul de Donare din Bucuresti:

La Centrul de Hematologie de pe Str. Constantin Caracas se ajunge intrand pe Str. Dr. Felix din Bd Titulescu, apoi facand prima la stanga.

Este a doua intrare din prima cladire situata pe partea dreapta.

Pentru o procesare mai rapida, urcati intai la et. 1, cam. 45, la d-na dr. Doina Gosha.

Trebuie sa aveti buletinul la voi daca nu ati mai donat pana acum.

INAINTE de recoltare, este bine sa precizati pentru cine donati.

DUPA recoltare (la et. 2), veti primi un un carnet de donator pe care trebuie sa-l prezentati in camera alaturata, la Secretariat, de unde vi se elibereaza adeverinta pe numele pacientului.

Aceasta adeverinta e foarte importanta, ii trebuie lui Niculae:
- fie o lasati la d-na dr. Doina Gosha la cabinet (et. 1, cam. 45)
- fie o luati cu voi, o scanati si mi-o trimtieti mie pe email cu precizarea "Dovada donare sange pt Niculae"


Nic are 37 de ani şi este art-director la revista Reader’s Digest. Din februarie 2010 este bolnav de leucemie – LAM 2 FAB. Are nevoie urgent de tratament şi transplant medular într-o clinică din străinătate. Fără 120.000 – 150.000 de euro nu va reuşi.

Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:

ING Bank – Bucureşti
RON: RO 97 INGB 0000 9999 0184 7209
EURO: RO 47 INGB 0000 9999 0184 7236
USD: RO 74 INGB 0000 9999 0184 7235
Cod SWIFT: INGBROBU
Titular: Niculae Ionescu

Teledon la Romtelecom
0900 900 572 – pentru 2 euro/apel
0900 900 570 – pentru 5 euro/apel

Telefon: 0722 699 175 – Mădălina Ionescu (soţia lui Nic)
E-mail: niculae.ionescu@gmail.com
 


Vineri, 5 martie 2010, ora 21.00 – Pentru Nic: Concert caritabil „Toulouse Lautrec” şi „Crispus” în Clubul Deja Fu (Bd. Ferdinand nr. 53). Intrarea: 20 RON





Viaţa este o poveste care merită trăită până la ultima filă...
Vă rog...citiţi povestea lui, daţi-o mai departe...
vă rog..., împreună, să îl ajutăm şi să îl lăsăm să o scrie în continuare până la adânci bătrâneţi!

Niciun comentariu: