Mereu albă, ca un bulgăraş de zăpadă. Isteţ şi curajos copil. Nimic nu poţi să îi ascunzi. Nici de viaţă, nici de moarte. Despre tratamentul ei şi al celorlalţi copii ştie tot, e aproape „doctor docent în citostatice”. Boala nu a lăsat-o să înceapă clasa I. A vrut. Nu s-a putut. Poate anul ăsta. Are toate şansele. A terminat chimioterapia în spital. Urmează o lună de radioterapie. E musai să facă iradierile SNC, pentru a preveni anumite complicaţii cerebrale. În toamnă a apărut una – o pareză virală, care avea semnele unui atac cerebral. Are leucemie acută limfoblastică cu celule T. După care urmează un an de tratament de întreţinere. Deşi ne-am străduit să strângem 12.000 de euro pentru tratament în străinătate, nu am reuşit decât un sfert – a primit banii de la cineva care a văzut-o în campania din ziar. Mai mult nu s-a putut. Dar şi aşa e bine, super bine. Medicul curant a reuşit să o programeze la tratament la un alt spital din Bucureşti. O lună va sta cu tatăl ei la casa asociaţiei. Va străbate oraşul cu taxiul, zi de zi, dus-întors. Apoi urmează drumuri la Bucureşti, lună de lună, la control. Bine că sunt bani (vorba maică-sii – „mare noroc am avut cu doamna care ni i-a trimis”). Complicaţii să nu apară. Cu Andreea şi Ioana am pus mână de la mână să îi cumpărăm medicamentele pentru cura de întreţinere – cadoul nostru pentru un copil curajos. Le-am comandat în străinătate, că pe la noi „nu cresc”. Bine ar fi ca anul ăsta să îşi facă ziua acasă, nu la spital. Narcisa.
(Sursa: Isabelle Lorelai)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu