Alergia si alergia atopica

Prin alergie se înţelege o reacţie anormală a organismului când vine în contact repetat cu o substanţă sensibilizatoare denumită alergen.

Alergenul poate pătrunde în organism prin piele sau mucoase, pe cale respiratorie sau digestivă ori prin intermediul injecţiilor. Orice substanţă chimică organică sau minerală poate constitui un alergen pentru anumite persoane mai sensibile: alimente, medicamente, praf, polen, plante, microbi, paraziţi, înţepături de insecte, vaccinuri etc.

Reacţia alergică apare imediat după contactul cu alergenul, de la câteva minute la câteva ore şi se manifestă mai ales prin erupţii (pete) pe corp, prin mâncărime a pielii, indispoziţie. Alteori alergenul produce strănut cu scurgeri din nas, tuse cu expectoraţie, greutate în respiraţie, astm pulmonar etc. La unele persoane reacţia alergică este foarte puternică şi produce şocul alergic. Acesta apare brusc, cu frisoane, febră, tuse sufocantă, edeme ale feţei, tulburări digestive, erupţii cutanate, pierderea cunoştinţei.

Deosebit de complicate sunt polialergiile (determinate concomitent de câteva alergene), diagnosticarea lor necesitând efectuarea mai multor investigatii de laborator.

Alergiile cele mai frecvente sunt:

- Rinita alergica este considerata a fi cea mai frecventa dintre acestea, estimandu-se ca afecteaza 10 % din populatie, procentajul fiind in crestere. Alergia nazala se manifesta prin cele doua forme de rinita alergica : rinita alergica sezoniera sau periodica, numita si febra fanului, si rinita alergica perena sau aperiodica.

- Rinita sezoniera se manifesta sub forma paroxistica ce se caracterizeaza prin stranut in salve, secretii nazale apoase, obstructie nazala, prurit, lacrimare imediat dupa contactul cu alergenul, respectiv polenul.

- Rinita perena simptomele sunt mai atenuate, dar relativ permanente, iar participarea sinusurilor este o regula. Dintre alergeni cel mai des incriminat este praful de casa. Numarul bolilor alergice este in urcare, in special in tarile dezvoltate datorita cresterii expunerii la poluantii atmosferici sau scaderii expunerii la infectii in timpul copilariei (prin utilizare crescuta de antibiotice pentru tratarea acestora).

Primul ajutor. Poate fi eficient numai dacă se cunoaşte alergenul (alimentul, medicamentul, substanţa etc). In acest caz se poate îndepărta alergenul prin spălare, sau prin provocare de vărsături. Dar în marea majoritate a cazurilor nu se cunoaşte substanţa care a produs starea alergică şi atunci i se face bolnavului un tratament general.

Mai întâi se sistează orice aliment suspectat că a produs starea de alergie: ouăle, carnea de peşte, conservele şi mezelurile etc. Câteva zile bolnavul va primi o alimentaţie uşoară compusă din făinoase, lapte, brânză proaspătă, legume şi fructe, ceaiuri. Se vor evita condimentele, alcoolul. Dacă există constipaţie se va lua un purgativ uşor (Ciocolax, Laxatin, ceai laxativ).

In cazul erupţiilor pe piele se recomandă medicamente antialergice. În acelaşi scop leziunile pielii vor fi fricţionate cu spirt camforat, spirt mentolat, spirt medicinal şi pudrate cu talc, pentru a evita ca prin scărpinare să se producă infecţii ale pielii. Vitamina C şi calciul (Clorocalcin, Calciu efervescent) au efecte antialergice.
Apariţia şocului alergic, mai ales după medicamente injectabile, necesită internarea în spital, de urgenţă. Dacă starea alergică se repetă se va consulta medicul care va încerca să găsească alergenul ce cauzează boala.

Prin evitarea polenului, a prafului, a substanţelor chimice alergizante şi a alimentelor care se digeră greu, se pot preveni recidivele alergice. Acelaşi efect îl au şi schimbarea aerului, plimbările în aer curat, nepoluat.

Alergia nazală sau guturaiul alergic se întâlneşte la toate vârstele, dar mai ales la copii şi tineri. În apariţia bolii intervine atât sensibilitatea mucoasei nazale a bolnavului la diferite substanţe chimice (terenul alergic), cât şi substanţa chimică alergizantă (alergenul). În majoritatea cazurilor alergenul este constituit din polenul florilor. De aceea alergia nazală se întâlneşte în epoca când înfloresc plantele graminee.

Dar, boala poate apare în tot timpul anului, fiind provocată şi de alţi alergeni: praf de casă, păr de animale, fulgi, medicamente, insecticide, detergenţi, alimente etc. Infecţiile gâtului şi cele ale nasului, frigul, polipii, vegetaţiile, aerul poluat sunt de asemenea factori care favorizează apariţia crizei alergice.

După contactul cu alergenul, bolnavul este cuprins brusc de strănut şi tuse, are senzaţia de înfundare a nasului, de scădere a simţului mirosului şi de greutate în respiraţie. Din nas se scurge un lichid abundent, limpede, apos. Uneori ochii lăcrimează şi faţa este congestionată. Criza alergică durează de la câteva minute la câteva ore şi de multe ori se vindecă de la sine.

Prevenirea aiergiei nazale se face prin evitarea cauzelor declanşatoare, prin respirarea de aer curat (aer de munte), eventual prin schimbarea temporară a localităţii sau locuinţei. Tratamentul de bază constă din desensibilizarea la alergeni, efectuată de către medic.

Termenul de alergie atopică presupune tendinţa de a manifesta, în anumite condiţii, afecţiuni ca astmul bronşic, rinita alergică, urticaria, dermatita atopică (eczematiformă), iar în cazuri extreme, şocul anafilactic.

Aceste reacţii de hipersensibilitate apar la anumiţi alerge-ni (substanţe capabile să producă alergie). Încă nu se cunosc toţi alergenii care pot să inducă astfel de stări, dar printre cei consideraţi actualmente declanşatori se numără: praful de casă, părul de animale, polenurile (care declanşează manifestări sezoniere) şi unele alimente (mai ales laptele şi unele fructe, ouăle, carnea de peşte). In multe cazuri de alergie atopică nu se poate identifica factorul implicat în producerea acesteia.

Diagnosticul unei alergii urmăreşte în primul rând identificarea cauzei, "lucru posibil prin anamneză (întrebări detaliate) şi prin teste cutanate. Interogatoriul va stabili tipul de reacţie alergică, prezenţa în familie a unor astfel de manifestări, precum şi toate condiţiile în care acestea apar (anotimp, frecvenţă, caracter peren sau sezonier, particularităţi ale locuinţei -umezeală, praf, animale de casă). Testele cutanate sânt o etapă importantă în realizarea bilanţului pentru fiecare pacient şi se realizează în servicii de specialitate.

După obţinerea tuturor acestor date, urmează tratamentul individualizat al bolii. In cazul în care s-a putut stabili exact cauza alergiei, un pas important este evitarea expunerii la alergii: evitarea unui anumit aliment , evitarea animalelor domestice, evitarea camerelor umede, neaerisite, evitarea saltelelor şi plapumelor de lână şi bumbac, aspirarea şi scuturarea zilnică a locuinţei, dar fără a provoca ridicarea prafului.

In ce priveşte medicamentele, se pot utiliza, în funcţie de forma clinică, antihistaminice, antipruriginoase, spray-uri nazale cu corticosteroizi, decongestionante nazale pe termen scurt, aplicaţii locale, în cazul eczemelor, sau tratamente specifice, în cazul astmului bronşic alergic sau al şocului anafilactic.

Dacă tratamentul medical eşuează, de multe ori este vorba despre o neînţelegere în ce priveşte medicaţia (doza, frecvenţa, modul de administrare).

Există şi tehnici de hiposensibilizare care durează timp îndelungat şi au o eficacitate crescută în unele cazuri (de exemplu, alergia la acarieni). Aceste procedee se aplică în centre specializate, în cazul în care tratamentul profilactic nu a dat rezultate.

Pot fi utile şi curele climatice la munte, la mare sau în sanatorii speciale.

(Sursa: Sanatatea )