Catalin Bobaru - 4 ani

"Sunt sărac. De la ţară. Din comuna Şoimari, judeţul Prahova. Se pare că eu nu contez… Probabil de aceea acum sunt orb… Aveam doi ani şi mă jucam ca toţi copiii de la ţară, prin curte. Nu ştiu de ce mi s-a făcut rău. Oamenii spun că am căzut din picioare şi mă zbăteam spasmotic. Eu nu îmi amintesc. Aşa a început drumul meu pe la doctori. Cătălin Bobaru. Trei ani şi opt luni. 1. Mama m-a dus la doctor. Tanti dr. Toma Rodica m-a pus la un aparat care face encefalograme. A zis tanti că nu am nimic, că mi-e rău de la febră. Dar mie tot rău mi-a fost. Prin septembrie 2007 m-a dus mama la analize.
2. Prin octombrie a venit şi rezultatul. A zis medicul de familie că am anemie şi giardia şi mi-a prescris Zentel. O cutie pe zi. Să iau 4 zile.
3. Prin aprilie 2008 mi-au dat Zentel. Mi-a fost aşa de rău… Nu mai puteam să dorm şi mă durea burtica rău-rău. Şi aveam aşa o stare… eram agitat şi mă zbăteam.
4. Iar m-a dus mama la doctor. A zis că nu mai am giardia, gata. Mi-a mai dat Nurofen şi Sumetrolin. Mi-a dat mama vreo trei zile.
5. Şi iar m-a dus mama la doctor… Îmi era aşa de rău… A zis doctorul că nu mai are medicamente. Şi că dacă mi-e aşa de rău să mă ducă mama la un medic pediatru.
...
13. Apoi m-au trimis la Neurologie, la Spitalul de Pediatrie. Aici… Aici a fost rău: tumoră. Aşa au zis că am. Tanti doctor de la aparatul ăla cu tomograf a zis să mă ducă mama la Bucureşti, la Spitalul Bagdasar Arseni, că ea este liberă 3 zile şi nu are timp să-mi facă mie poză.
14. Şi am plecat. Nu ştiu de ce m-a dus ambulanţa la Spitalul Cinic de Urgenţă pentru Copii Dr. Victor Gomoiu. Aici au zis nişte neni că nu e de competenţa lor. M-au trimis clar la Spitalul Bagdasar Arseni. Oamenii aceea de la ambulaţă au fost foarte buni cu mine şi cu mama, ne-au ajutat şi au vorbit frumos cu noi. Le mulţumim frumos.
15. Am ajuns la Spitalul Bagdasar Arseni. Ne-au trimis la Neurochirurgie şi m-a preluat nenea dr. Palade. Nenea doctoru’ a întrebat-o pe mama de unde ştie că am tumoră, că nu aveam tomografie. M-a internat. Mi-a făcut tomografia şi aşa era: aveam tumoră la baza craniului. Am făcut şi RMN peste 3 zile. A dat mama 50 RON şi un pachet de cafea la o tanti asistentă, să-mi facă mai repede… Dacă nu, stăteam şi aşteptam 2 săptămâni… Pentru că nu mâncam mi-au făcut perfuzii. Şi o jumătate de fiolă de Algocalmin injectabil. A mai cumpărat mama nişte Nurofen… Nu ne întreba nimeni nimic. Tantile asistente nu veneau la noi când mă durea… Şi tare mă mai durea… Şi era o mizerie…
16. Am ajuns şi la spitalul Budimex. Aici au zis că sunt în stare gravă. Mi-au făcut analiză la fibroscop - biopsie adică. Să se vadă ce fel de tumoră am. Nu am avut voie să beau apă de la 12 noaptea. A doua zi am stat la coadă cu copiii cu urgenţe până la ora 11.00. Şi îmi era o sete… Am plâns aşa de rău de sete… Am ajuns la aparat dar nu se vedea mai nimic. Am mai stau un timp şi m-au băgat la biopsie. Nenea doctorul Ursuleanu a chiuretat un pic de ţesut. Dar nu de unde a trebuit. A luat din ăla sănătos. Şi m-a trimis la oftalmologie. Aşa a aflat mama că eu… AM ORBIT. Eram orb… Dr. Ursuleanu a vorbit cu un medic neurochirurg să vadă dacă mă operează. Dar că trebuie să ne întoarcem la Spitalul Bagdasar Arseni. Mama nu a vrut, a zis doamnei dr. de la oftalmologie că am stat o săptămână acolo şi a fost tare rău. Atunci toţi trei au zis că mă operează. A doua zi. Dar s-au răzgândit. Au zis că nu se poate: că trebuie să merg la ORL, că e treaba lor. Plus de asta au zis că nu au aparatură şi că ei nu pot să scoată toată tumora. Doar un pic din ea… Aşa că m-au trimis la Spitalul Sfânta Maria...
17. Am ajuns la Spitalul Sfânta Maria. M-au dus la endoscop. La spitalul ăsta era tare frumos. Şi curat. Şi oamenii erau buni. Număi că, din păcate, nu eram de competenţa lor. Şi m-au trimis… la Spitalul Bagdasar Arseni. La Neurochirurgie. Îmi era aşa de rău… Domnul dr. Sarafoleanu de la Spitalul Sfânta Maria a făcut o scrisoare frumoasă pentru Spitalul Bagdasar Arseni. A scris acolo rezultatul de la ensoscopie şi a spus ce trebuie făcut pentru mine. Am plecat cu ambulanţa. Tanti aia asistentă de la ambulanţă era tare rea: a întrebat-o pe mama dacă mai are şi alţi copii că eu oricum mor. Adică nu mai am şanse… Şi nici pe tata nu l-a lăsat să se urce în ambulanţă. A zis tanti asistentă că dacă se urcă şi tata în maşină trebuie să coboare ea…
...
23. Eu acum sunt în Belgia. De o lună. Doctorii au spus că am şanse. Sunt la UZ Leuven şi fac tratament cu chimioterapie. Aici este foarte frumos şi doctorii sunt foarte buni cu mine. A doua zi după ce m-au internat au început să-mi facă tratament.

Au zis că am „B-cel non-Hodkin lymfoma” în stare acută.

Ei au văzut că eram într-o stare avansată cu metastaze la rinichi şi testicole. O doamnă doctor, Dr. Renard se numeşte, a fost foarte-foarte supărată… Ştiţi ce a întrebat? „Dar doctorii din România ce au făcut pentru el? (adică pentru mine, Cătălin) Înţeleg că România este o ţară săracă… Dar să dai un diagnostic de LEUCEMIE nu este imposibil! Chiar şi în ţările cu resurse mici…”. Şi a mai spus ceva: „Nu se vede nicăieri că s-a luat vreo biopsie din tumoră…” .
Să ştiţi că şi eu am blog.
Uitaţi aici:
http://www.elevation.ro/catalin/?p=10

Au spus şi la Realitatea TV despre mine. http://www.realitatea.net/un-copil-bolnav-de-leucemie-a-orbit-dupa-ce-medicii-i-au-prescris-un-tratament-gresit_312502.html

Şi Andreea Sminchy a scris despre mine: http://sminchy.wordpress.com/2008/07/22/o-poveste-care-trebuie-sa-prinda-voce http://sminchy.wordpress.com/termeni-si-conditii

Şi la ziar. În „Ziua”. http://www.ziua.net/news.php?data=2008-07-10&id=9102

Şi la Asociaţia P.A.V.E.L. pentru copiii cu cancer au scris despre mine. http://www.asociatiapavel.ro/index.php?ln=ro&cat=1

Ca să nu credeţi că vă mint… .
Eu vreau să vă rog ceva frumos. Dacă vreţi, şi dacă puteţi, să mă ajutaţi şi pe mine. Mama trebuie să-mi cumpere nişte medicamente şi… de mai multe am nevoie… mâncare, igienă. A avut nişte bănuţi. Mi-au dat şi oamenii din sat. Dar s-au terminat.
Dacă vă lasă inima. Vă mulţumesc frumos.

BANCA TRANSILVANIA RO 47 BTRL 03001201L36952XX BOBARU VASILE VIOREL (tata) .
Pentru Belgia : 745-0199943-95 Pentru transfer european : IBAN BE76 7450 1999 4395 BIC KREDBEBB CORINA MONICA BOBARU (mama) .

P.S. Să vă arăt şi o poză cu mine. Am găsit una mai frumoasă. În celelalte eram… mai… Aveam multe-multe răni pe faţă. M-a durut rău capul şi mi-am mai făcut şi singur nişte răni…" Acest articol l-am citi in intregime aici: http://isabellelorelai.wordpress.com/2008/07/25/un-an-si-sapte-luni-s-a-facut-ping-pong-cu-viata-mea AM PLANS!!! Si acum redactand plang si ma uit la puiutul asta mic! Cum s-a putut intampla asa ceva? Cum? Pana unde merge iresponsabilitatea si lipsa de etica in medicaina romaneasca? Oare cati copii mai trebuie sa fie in pragul disperarii si al mortii pentru ca ei sa se trezeasca la realitate si UMANITATE??? Ca orice copil, in urma cu 4 ani...Catalin si-a cerut dreptul la viata! Viata a spus DA, dar a fost sa se intample si...dupa o vreme Catalin se simtea rau. Era bolnav si nimeni nu stia ce are! A fost chinuit 1 an si 7 luni fara mila, fara tratament adecvat, fara diagnostic prin spitalele din Romania...

Avea LEUCEMIE, iar ei nu au descoperit-o!
Pentru că români cu suflet din Belgia au făcut posibil acest lucru el se afla acum in Belgia la tratament si pe binecuvantata data de
6 SEPTEMBRIE
a implinit 4 ANI!

Asa arata acum Catalin!

LA MULTI ANI CATALIN!!!
Sa dea Dumnezeu sa te faci sanatos si sa ne cresti mare copil frumos si puternic ce esti!
............................................

VA ROG DIN SUFLET...cei ce ati intrat pe acest blog...faceti ceva! Luati Atitudine pentru ACEST copil, pentru TOTI copii,...ganditi-va macar o clipa la faptul
ca si al nostru poate fi in locul lui...
VIATA NU FACE COMPROMISURI, NU ALEGE...TOTUL E LA VOIA INTAMPLARII!!!

DA MAI DEPARTE!!!