pentru cei ce tac

se apropie toamna sau noi ne apropiem de toamna - oameni
aruncam pe noi cateva uitari,
cateva zambete peste umar,
cateva frunze uscate in par,
pe buze bruma - de neputinta

oameni - a venit iarna sau noi am intrat in iarna
mult prea invesmantati cu nepasare
la colt de viata stau atat de multi ingeri
ei, tac in timp ce din aripi le cad minutele, orele, zilele
pe care noi le pierdem, iar ei le string incercand
sa-si carpeasca zborul frant - la ceasuri fragede
ei, tipa mut

(stiti voi...
trupul zvacnind a traire - spasmodic
genunchii in piept sau adanc in piatra - infipti,
capul cu fruntea pe cer - picurand sange
gura deschisa larg - cat pentru toate sunetele
ce nu se aud,
iar mainile - se frang in pumni - lacrimi
stiti voi?)

au venit si au trecut anotimpuri
au trecut si au revenit nepasari
inca ducem prea multe vesminte inutile
pe noi,
in noi,
cu noi,
ingerii nu primesc niciodata nimic - aduna
ce le-a fost dat sa fie

ascultati cum s-a frant un inger
asemeni unui os
infipt adanc in carnea parintilor sai care si-o smulg
si-o framanta
in pumni,
in palme,
in degete
poate li s-o mai plamadi iarasi pruncul
si-n timp ce ochii urla,
parul urla,
mainile urla, genunchii sunt zdrobiti de atata tranta
gura e singura care e inclestata
cu sufletul in ea!

au trecut si au venit sperantele
sau
noi trecem si venim odata cu ele