02.12.2008 - Udrişte Gabriel Aurelian, tăticul Alexandrei (care este gata să-şi doneze toate organele, chiar cu preţul vieţii, doar ca să facă rost de 160.000 de euro ca să-şi salveze copilul… UNDE AM AJUNS, DOAMNE DUMNEZEULE!) ne povesteşte:
"Chiar astazi am fost la Casa de Asigurari de Sanatate judeteana si… nu ne incadram la E112. Ei m-au dirijat catre Autoritatea de Sanatate Publica ca mi-au spus ca trebuie sa merg la Iasi la o comisie care trebuie sa intocmeasca un raport medical in care sa specifice ca tratamentul nu se poate face in Romania, sa argumenteze solid si sa recomande trei clinici care pot efectua tratamentul in strainatate.(cu documentatia dosarului pe care il depun clar ca una din ele va fi IGR din Franta). Apoi ma intorc la ASP unde acestia tre sa gaseasca celelalte doua clinici mentionate in raportul comisiei (pe langa asta care am adus-o eu) de la care sa ceara costurile estimative (mentiune: corespondenta cu aceste clinici o poarta prin email si de cele mai multe ori acele clinici nu raspund, iar legea nu specifica cat timp tre sa astepti sa-ti raspunda pana sa consideri ca poti alege cel mai mic pret cel pe care il ai deja…iar daca te duci fara cele trei costuri se respinge dosarul…. pe procedura nerespectata………eu fizic fiind in Franta am avut nevoie de 2 saptamani pentru evaluarea cazului si apreciere costuri…de cele mai multe ori fiecare clinica vrea sa evalueze ea insasi starea bolnavului si posibilitatea aplicarii tratamentului specific…abia apoi sa dea costul…de asta cred ca nu raspund) Apoi dosarul merge la Ministerul Sanatatii unde se aproba sau nu…in functie de cat de “solid” e dosarul atat medical cat si procedural si acestia iti cer programarea in clinica respectiva din afara. Cei din afara nu-ti pot face programare pana nu au banii in cont. Aici te invarti putin in cerc pana te “lumineaza” cineva (evident un parinte care a mai trecut prin asa ceva ) sa rogi clinica din strainatate sa-ti faca o programare fictiva, de care sa nu tina cont, sa poti merge mai departe in dosar. ( de cele mai multe ori clinicile straine inteleg mai bine situatia si te ajuta…sunt mai aproape de tine decat ai tai). Ca informatie pe care o detin, nu e verificata, dar e direct de la parintele copilului care a luat finantarea - anul acesta a fost aprobat un singur dosar de finantare de 90 000 de euro. Pana a fost aprobat si evident a ajuns copilul la tratament…s-a schimbat ecuatia bolii si sunt alte costuri - respectiv 216000 de euro. Nu stiu ce vor face in continuare. Cand a fost aprobat dosarul respectiv?? In pragul alegerilor parlamentare. Din ce judet era copilul?? Calarasi. De ce oare?? Ministrul actual al Sanatatii a fost si a candidat din nou ca senator pe Calarasi. In astfel de conditii ma intreb: cum sa fac sa obtin finantarea in timp util daca eu in 2 saptamani tre sa fiu inapoi in Franta pentru ca boala o sa treaca de diafragma si se va schimba radical ecuatia tratamentului?? Din punct de vedere medical (eu sunt jurist..dar in acest an de cand micuta s-a imbolnavit am acumulat atata informatie medicala si am studiat individual incat sper sa pot imbina juridicul cu medicalul sa pot emite o judecata…chiar daca e exprimata empiric) Privind pe etape, fiecare etapa a tratamentului se poate face in Romania??
(eu zic ca se poate numai INCERCA)!!! De ce? Teoretic au toate conditiile necesare realizarii lui (adica pe hartie…si sunt convins ca numai pe hartie …deoarece nu am vazut sau auzit la fel cum nici o informatie de acest gen nu este postata sau publicata pe undeva ca vreun caz a fost dus la un sfarsit fericit aici) . Ceea ce recunosc ei ca le lipseste este dotarea cu acele aparate (ex: scintigrafia cu MIBG) iar ce nu recunosc este camera sterila (zic ca o au, o au in acte, dar e o camera oarecare). Eu consider ca aceste aparate ajuta la investigarea in timp util al evolutiei bolii sub tratament, fiind deci esentiale pentru a fi realizat tratamentul. Concluzie: Tratamentul nu se poate face in Romania!! Argument: Tratamentul trebuie privit in ansamblul lui, ca un tot unitar, fiecare mic amanunt lipsa putand duce la nerealizarea scopului tratamentului. Sa vedem ce va spune acea comisie. Solutiile mele pentru a putea incepe in 2 saptamani : - ramane cea de sensibilizare publica si mediatizare …. - sa incerc sa strang o parte din bani prin incheierea unor contracte de mecenat cu marile companii, diverse societati, fundatii, persoane de bine, la care o sa ma ajute lumea sa intru….sau care se vor oferi ele daca vor fi sensibilizate de cazul Alexandrei…sau de lumea in care traim si de faptul ca impozitul lor pe profit, dirijat catre o administrare centrala (buget) este gestionat dupa legi de genul asteia prohibite…si pot avand la indemana aceasta forma de contract sa dirijeze ei pana la 10% din profit unde vor (16% e impozitul total pe profit) . - sa parasesc serviciul actual, sa gasesc o firma romaneasca care lucreaza sub contract cu alta din Franta care furnizeaza acesteia din urma forta de munca, dispusa sa ma angajeze acolo….nu mai conteaza pe ce salariu. (Vad mai permisiva legea pe Formularul E106…singurele cerinte fiind : - ca serviciul medical oferit sa intre in pachetul de baza oferit de statul respectiv…adica decontat din asigurarea asta simpla, obligatorie, care se plateste din salariu, nu una facultativa; - domiciliul de resedinta al copilului sa fie in Franta impreuna cu mine; - copia contractului de munca. Eu cer formularul la plecare,….daca am copia contractului de munca si e in regula CAS nu poate sa nu mi-l dea…iar statul respectiv completeaza pentru decont formularul E125 parca (cifra n-o tin minte bine)… Aceasta ultima solutie o vad cea mai buna, dar in viitor, deoarece nu cred ca am timpul necesar sa o aplic asa repede. Avantajul ei este : cred ca va genera deconturi in mod ciclic…adica daca vor fi mai multe facturi…datorita unei, Doamne fereste, evolutii nefavorabile a bolii ele vor putea fi decontate si ulterior. Dvs o vedeti altfel??? Dumnezeu sa ne ajute sa gasim calea si suportul psihic necesar rezolvarii fericite a necazurilor prin care trecem toti cei care suferim sau au suferit vreodata si vor mai suferi in mod direct sau indirect din pricina acestor boli nenorocite.
Iar la cei ce ne conduc dupa astfel de legi imbacsite sa le dea sanatate si poate s-or gandi sa le schimbe."
-------------------
OAMENI BUNI...eu sunt o simpla mama, un simplu om atins in treacat de aceste probleme, dar care am hotarat sa nu raman pasiva la disperarea si durerea acestor parinti (si a altora), am hotarat sa iau atitudine, sa ajut, sa mediatizez, sa donez bani cand pot si cat pot... - VA ROG din suflet cititi nenorocirea acestor oameni si incercati sa ramaneti langa ei macar o clipa asa si atat cat puteti!Nu se poate sa lasam oamenii acestia, copila acaesta singuri, parasiti si fara nici o speranta!
Haideti sa aratam lumii ca se poate si ca omenia inca mai traieste!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu