Înainte de a vorbi despre Cristina am să redau (sper din suflet să nu se supere) un articol aparţinând domnului Florin Avram, postat pe blogul său. Pentru că au trecut 4 ani şi tot nu pot să-l uit pe Andrei. Avea 19 ani, o viaţă înaine, o carieră muzicală de urmat, l-am implorat să trăiască, să se facă bine şi să cânte. Avea leucemie. Vroiam să-i aud vioara, mi-a promis solemn că va cânta Balada pentru vioară a lui George Enescu. Apoi a murit. Într-o clinică din Italia, unde aştepta cuminte nişte bani, mulţi bani, pentru un transplant. Nu leucemia l-a învins. Andrei a luptat cu toată puterea şi cu mare încredere în Dumnezeu şi în oameni. Ajutorul a venit prea târziu, dosarul ăla nenorocit cu aprobarea de la minister nu i-a mai folosit. Prea târziu. Prea târziu am aflat de el şi suferinţa lui, prea târziu a fost totul… Andrei a fost omorât de 100.000 de euro şi de nepăsarea autorităţilor. Eutanasiere pasivă.
Florin Avram: „Trăim intr-o ţară în care completarea unor hârtii este mai importantă decât viaţa unui om. Toată lumea cred că ştie măcar o poveste asemănătoare cu cea a lui Alin, poveste tristă a unui băiat de 19 ani bolnav de leucemie. Singura lui speranţă la viaţă era un transplant de măduvă care trebuia făcut în Spania. Pe lângă banii strânşi de oameni darnici, părinţii au sperat în ajutorul promis de Ministerul Sănătăţii. Cu dosarul întocmit, cazul a fost amânat. Boala nu a ţinut însă seama de regulile birocraţiei. Tânărul a murit înainte ca suma să intre în contul lui. Alin totuşi spera să câştige. Tânărul nu ştia însă că războiul cu sistemul sanitar şi birocraţia este aproape de fiecare dată pierdut. Băiatul s-a stins în braţele părinţilor. Îndureraţi, nu le venea să creadă că promisiunile neonorate le-au ucis fiul. Dupa doi ani de suferinţă, Alin a abandonat lupta. Până în ultima clipa, a sperat că banii de la Minister îi vor salva viaţa. A fost colegul meu 4 ani de liceu; va rămâne în sufletele noastre “bravul soldat” al “Unităţii Militare Andrei Bârseanu 2004″. Până când vom mai avea parte în România de aşa ceva? Până când vor mai muri oameni nevinovaţi din cauza putorii ordinare a celor de la conducerea statului? O prietenă mi-a răspuns: “Până la o revoluţie adevărată şi completă!” Trăim într-o ţară în care… trebuie să punem punct şi să o luăm de la capăt!” – Florin Avram. Orologiu.
Mulţumesc domnule Avram.
Despre drama Cristinei Pleşa am aflat de la Dănuţ Sântimbreanu.
Cristina are 21 de ani (împliniţi pe 8 aprilie), este studentă la actorie (la clasa doamnei Maia Morgenstern) şi are cancer - limfom malign cu determinare gastrică (limfom malign non-hodgkinian tip B cu tumoare la stomac).
Cristina este crescută doar de mamă, în sărăcie. Tatăl a părăsit-o înainte de a se naşte.
Cristina locuieşte cu mama ei într-o garsonieră închiriată, la periferia Bucureştiului. O duc atât de greu încât, de câteva ori, colegii de facultate le-au plătit chiria.
Cristina a muncit în liceu pentru a-şi susţine familia. Apoi a muncit pentru a-şi achita studiile la facultatea de teatru. A avut mai multe servicii, a fost şi garderobieră la Teatrul Metropolis şi la Naţional. De câteva luni face cure de chimioterapie în Turcia, dar continuă să meargă la cursuri. Deşi are doar 33 de kg.
Cristina are nevoie de un transplant de celule stem. Cristina are nevoie de 150.000 de euro.
Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:
1 - ING BANK
RON: RO 88 INGB 0000 9999 0068 1431
2 - BCR, Sucursala: Unirea
RON: RO 42 RNCB 0082 1012 2029 0003
EURO: RO 15 RNCB 0082 1012 2029 0004
Titular: Cristina Plesa
Telefon: 0742.645.106
Documente medicale:
Scrisoare medicala; Buletin Histopatologic 1; Buletin histopatologic 2; Examen tomograf.
Cristina la Poveştiri adevărate, Acasă TV.
Apelul doamnei Maia Morgenstern – TVR.
Povestea Cristinei pe larg la Dan Sântimbreanu – aici.
Apelul domnului Florin Avram – aici.
Tomorrow is another day
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu