Alexandru Paraschiv - 6 ani şi tetrapareză spastică
"Un cot apăsat pe burta mamei i-a pecetluit destinul" ...
cred că foarte multe femei care am dat naştere măcar unui copil ŞTIM ce înseamnă "un cot", "două coate", "un antebraţ", "un cearşaf răsucit", "două, patru, şase poduri de palme"
pe burtă,
DAR,
foarte puţine sunt cele care povestesc cuiva adecvat despre acest fapt şi, cu atât mai puţine sunt cele care ŞTIU că aşa ceva NU ESTE VOIE să se practice aşa cum nu ar fi voie să ţi se refuze o operaţie de cezariană când aceasta devine VITAL necesară!!!
Unele dintre noi ne ştim drepturile când suntem acolo pe masa aceea de naşteri, dar ne este teamă să arătăm că ştim, pentru că pe medici îi deranjează, pentru că lor nu le place să le spui ce ai vrea să ţi se facă!
Îi enervează când li se spune de epidurală, de cezariene... - că doar nu îi fi tu buricul pământului să nu suferi cum e normal şi natural să suferi - chiar dacă lipsa suferinţei s-ar putea ocoli, anula sau măcar diminua!!!
Nu mai vorbesc de cât îi enervează să te audă că te plângi, să te audă că ţipi - nu mai spun Doamne fereşte de dat din mâini sau picioare de durere!
Şi, uite aşa, cum mi-am promis...am să dau "din taste" până m-o auzi şi pe mine cineva şi va hotărî să recunoască public că sistemul nostru de sănătate este unul bătrân, putred, bolnav care el însuşi are nevoie de o operaţie pe cord deschis...ca să fie scos răul, nesimţirea, inumanitatea afară odată pentru totdeauna, iar oamenii să ştie că MEDICUL este acolo ca să aline, să ajute, să salveze şi nicidecum doar pentru a dormi în gardă, pentru a lua mită, pentru a ţipa la pacienţi, pentru a pune în faţa vieţii unui om interesul material !!!
Şi, uite aşa, cum mi-am promis...am să dau "din taste" până m-o auzi şi pe mine cineva şi va hotărî să recunoască public că sistemul nostru de sănătate este unul bătrân, putred, bolnav care el însuşi are nevoie de o operaţie pe cord deschis...ca să fie scos răul, nesimţirea, inumanitatea afară odată pentru totdeauna, iar oamenii să ştie că MEDICUL este acolo ca să aline, să ajute, să salveze şi nicidecum doar pentru a dormi în gardă, pentru a lua mită, pentru a ţipa la pacienţi, pentru a pune în faţa vieţii unui om interesul material !!!
Cazul pe care am să vi-l prezint astăzi l-am preluat din JN - Jurnalul Naţional, pagina de suflete, ziar, unde se pare că oamenii spun şi CHIAR sunt auziţi, ascultaţi şi ajutaţi!
Nu îmi stă în fire reclama, pentru că am învăţat că viaţa are atât de multe rosturi şi sensuri, dar această publicaţie merită toată srtima, respectul şi salutul meu pentru dăruire şi implicare!
Atâta vreme cât va fi un ziar cu ATITUDINE şi de ATITUDINE...categoric am să-l susţin şi îmi va face o deosebită plăcere să îl citesc!
Alexandru s-a luptat la naştere să supravieţuiască. Prizonier în aceeaşi placentă cu surioara geamănă moartă, băiatul a venit pe lume chinuit. Un cot apăsat pe burta mamei i-a pecetluit destinul: copilul suferă de tetrapareză spastică şi multe alte afecţiuni care-l împiedică să meargă, să stea în şezut, să vorbească. Doar ochii şi zâmbetul aduc lumină în viaţa părinţilor şi ţin locul cuvintelor mult-aşteptate: "mama" şi "tata".
Când s-a născut, Alexandru a şters cu ochii lui frumoşi durerea pierderii surioarei gemene. Fericirea tinerei familii Paraschiv n-a durat foarte mult. După şase luni, bunica băiatului a observat că micuţul nu face nici un progres. "Mama, care avea grijă de copil, mi-a spus că, bine, e născut prematur, e mic, dar de-acum ar trebui să înceapă să-şi susţină gâtul, să stea în funduleţ", îşi aminteşte Irina Paraschiv, mama lui Alex.
Cotitura unui destin
Familia a decis să-l ducă la mai multe controale. Nici nu împlinise un an când lui Alex i s-a pus diagnosticul necruţător: tetrapareză spastică. "Din maternitate nu mi s-a spus că ar fi ceva în neregulă cu copilul. Dar cei care au pus diagnosticul au zis că problemele datează de la naştere, din timpul travaliului.
Mi s-a făcut foarte frică şi am avut tensiunea foarte mare, astfel că nu m-au putut anestezia pentru cezariană. Cum celălalt făt murise, medicii trebuiau să forţeze ca amândoi să fie expulzaţi. Cineva a apăsat puternic cu cotul pe burtă şi atunci s-ar fi produs nenorocirea. Cotul a pus presiune chiar pe capul copilului şi i-a provocat leziuni cerebrale", explică mama.
Prizonierul propriului trup
O greşeală de acum şase ani i-a marcat definitiv viaţa unui copil. Alexandru Andrei nu poate astăzi să stea în şezut, în picioare merge cu sprijin, doar câte doi-trei paşi.
Părinţii fac tratamente lunare cu el, însă rezultatele se lasă aşteptate. Paralizie cerebrală cu tetrapareză spastică severă, retard psihomotor formă severă, chist parancefalic tempoparietal stâng, deprivare senzorială vizibilă la ambii ochi, sunt sentinţe împotriva cărora nimeni nu mai vrea să lupte în ţară.
Părinţii lui Alex, deşi stau cu chirie în Bucureşti şi cheltuiesc enorm pe tratamente şi operaţii – copilului i s-au retractat tendoanele şi trebuie să sufere trei intervenţii – au aflat că există locuri în care copilul lor nu le este condamnat definitiv şi are şanse reale de a se recupera.
Transplantul cu celule stem, realizat la o clinică din China, reprezintă visul celor doi părinţi pentru ca Alex să aibă o viaţă mai bună.
Preţul unei astfel de operaţii, 50.000 de euro, nu poate fi suportat de familia Paraschiv, oricâte sacrificii ar mai face.
"Până acum noi am plătit toate tratamentele, statul nu mi-a oferit nimic", spune mama, sperând că toate durerile suferite de un înger de copil se vor preface într-o minune.
Ajutor pentru a împlini un vis
Cei care vor să-i ajute pe Alex şi familia lui să strângă banii necesari transplantului, pot face donaţii în contul deschis la:
Raiffeisen Bank, sucursala Gorjului, pe numele Paraschiv Maria Irina
cont RON: RO 68RZBR 0000 0600 1111 7988
cont EURO: RO 08RZBR 0000 0600 1111 8001
cont RON: RO 68RZBR 0000 0600 1111 7988
cont EURO: RO 08RZBR 0000 0600 1111 8001
Pentru mai multe informaţii, o puteţi contacta pe mama lui Alex la numărul de telefon:
0722.45.89.33"
..........
Vă rog...începeţi să schimbaţi în Dvs, ceea ce aţi vrea să schimbaţi în lume!
Luaţi atitudine...!
Arătaţi că vă pasă, ajutaţi pentru că vă pasă!
Viaţa înseamnă multe emoţii, multe impasuri, multe zboruri,
dar,
viaţa înseamnă şi oamenii de lângă noi !
Nu treceţi pe lângă oameni ca şi cum aceştia nu ar exista - oricât îi ignorăm ei sunt şi dacă pe unii i-am vedea la timp am învăţa despre viaţă că ea
înseamnă şi un lung şir de
ŞANSE
atât pentru noi, cât şi pentru ei!!!
0722.45.89.33"
..........
Vă rog...începeţi să schimbaţi în Dvs, ceea ce aţi vrea să schimbaţi în lume!
Luaţi atitudine...!
Arătaţi că vă pasă, ajutaţi pentru că vă pasă!
Viaţa înseamnă multe emoţii, multe impasuri, multe zboruri,
dar,
viaţa înseamnă şi oamenii de lângă noi !
Nu treceţi pe lângă oameni ca şi cum aceştia nu ar exista - oricât îi ignorăm ei sunt şi dacă pe unii i-am vedea la timp am învăţa despre viaţă că ea
înseamnă şi un lung şir de
ŞANSE
atât pentru noi, cât şi pentru ei!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu