“Copila noastra putrezeste de vie!”

Microbul contactat din maternitate i-a sfrijit mainile si picioarele. Nu se poate folosi de ele. Durerile de oase o chinuie ca pe un om care sufera de ani de zile de reumatism. Theodora insa nu are decat 2 ani si 10 luni. Pentru a se face bine are nevoie de o operatie urgenta in strainatate.

(text de Carmen Preotesoiu)

Avea un kilogram si jumatate cand a vazut pentru prima oara lumina zilei, desi ecograful aratase in urma cu o luna ca fetita cantarea aproximativ 2 kilograme. Asistentele au incurajat-o pe mama ce-si privea copilul slab si micut care statea inert in incubator, asigurand-o ca „in cateva saptamani fetita va lua in greutate, se va dezvolta normal”. Inima mamei insa nu avea astampar. La numai 3 zile de la nastere, manuta dreapta a copilei, de la antebrat la varful degetelor, capatase o culoare neagra-violacee. „Si mana stanga era afectata, pumnul, dosul palmei. Ulterior, ne-am dat seama ca are probleme si la picioare, ele erau acoperite cu un scutec. Am inceput sa-i rog pe medici sa-mi spuna ce se intampla cu ea, pentru ca Theodora arata ca un om electrocutat. Am aflat in cele din urma, prin intervenetii multiple, ca fetita noastra suferea de septicemie. Pentru ca a fost hipoglicemica, au hranit-o venos cu glucoza. Contactase un microb, Klebsiella pneumoniae. Iar septicemia grava a generat necrozarea mainilor si a picioarelor, in zonele de punctie venoasa. Cu alte cuvinte, copilul nostru putrezea de viu.” Vocea mamei, Ofelia Aur, se stinge asemenea unei lumanari topite. Zile si nopti de-a randul a stat pe hol, cerand indurare asistenelor si medicilor pentru a i se permite sa stea la capataiul fetitei sale. „Nu voiau sa ma primeasca; pentru ca nu o alaptam, imi ziceau ca nu am ce cauta acolo. As fi vrut sa stau langa ea, sa-i spun o rugaciune, sa o mangai. Ma faceam ba ca nu am adus suficient pampers, tot ca sa pot sa o mai vad si eu din cand in cand. Ma straduiam sa nu pierd laptele si il adunam in sticlute, cu gandul ca poate o sa i-l dea sa-l bea. In cele din urma ajungeam sa-l vars la radacinile copacilor din curtea spitalului. Era in preajma Pastelui. Mamicile cu care stateam in salon, rand pe rand, isi luau copilasii in brate si plecau fericite acasa. Eu ramaneam in spital, agonizand. Aveam in permanenta teama ca fiica mea poate oricand sa se stinga, fara sa pot fi macar langa ea.”

Vocea tremuranda a mamei spune drama unei fetite de 2 ani si 10 luni, al carei trup este macinat de boala fara ca medicii romani sa poata face ceva pentru ea. „I-au facut analizele si le-au trimis la laboratorul de la Spitalul Grigore Alexandrescu. Au durat mai mult de 7 zile. Nu mai aveam rabdare. O vedeam pe Theo doar din trei in trei ore. Atat imi dadeau voie. Eu am luat analizele de la spital pentru toti copiii din salon. In timpul asta carnea Theodorei parca explodase. Imaginati-va cum arata un porc atunci cand este parlit de Craciun. Asa era si fetita mea. «Ce sansa mai are copila mea?», intrebam doctorii. Raspunsul lor era: «Vazand si facand». Theodora se scurgea pe zi ce trece. Avea ochii inchisi, era inerta. Tin minte ca doar atunci cand a intrat tatal ei in salon a inceput din senin sa planga. Intre ei este o relatie extraordinara, empatizeaza foarte mult.” O luna si jumatate a stat mama cu fiica ei in spital. Ranile Theodorei erau asemenea pacientilor internati la sectia de arsi. S-a pus problema ca manuta dreapta sa-i fie amputata. „As fi acceptat orice, numai sa stiu ca viata ii poate fi salvata. Intre timp insa un neonatolog a venit din Geneva, a consultat-o si a spus ca ar fi sanse ca micuta noastra sa supravietuiasca fara a i se taia mana. A ingrijit-o o saptamana, ne-a invatat si pe noi cum trebuie toaletate ranile. De-a lungul timpului, am intalnit si doctorite minunate, care ne-au ajutat, ne-au sfatuit ce trebuie sa facem. Cu toate astea, sansele de viata ale Theodorei se diminuau. O auzeam de la capatul celalalt al coridorului cum plangea de durere atunci cand ranile ii erau curatate. A trebuit sa plecam din spital, pentru ca au aparut tot felul de complicatii si la stomac si riscam sa luam si alti microbi. De atunci numai noi de ocupam de ea”, povesteste mama copilei. Cu multa grija, atentie si cu dragoste din partea parintilor, Theodora a reusit sa mai adune cateva kilograme. Ba, de ceva timp, face si cate un pas tremurand, dar cade imediat. Picioarele ii sunt si ele afectate de microb. Gleznele, calcaiele…

„A scapat cu viata, poate printr-o minune, insa are nevoie ca manuta dreapta sa-i fie reconstruita in urmatoarele 3 luni. Pentru ca nu va mai putea creste normal din cauza cicatricelor retractile si, probabil, vor incepe si durerile in articulatii, iar functionalitatea ei a scazut drastic. Ne-a raspuns o clinica din Viena si am fost acolo, la consult, la 9 octombrie 2008. Medicul a fost tare uimit ca a scapat cu viata, chiar nu a mai intalnit un caz ca al nostru, drept pentru care a hotarat sa-l prezinte la Workshop-ul Alpin de chirurgia mainii din aprilie 2009, pentru a se consulta si cu alti specialisti. Din pacate, oricat de mult ne-am stradui, nu vom reusi sa strangem banii necesari pentru intervenetie. Abia am reusit sa adunam avansul solicitat pentru internare, cei 6.500 de euro. “Suma totala de care au nevoie pentru interventia chirurgicala de refacere a mainii drepte este de 30.000 de euro. Theodora este doar un copil, chinuit inca de la nastere. Trupul ei firav are nevoie de sustinerea noastra. Impreuna putem sa-i oferim bucuria de a fi sanatoasa, de a creste, de a merge la scoala, de a trai.

Costurile operatiei si spitalizarea pentru numai o saptamana in clinica din Viena costa mai mult de 12.000 de euro. Metoda pe care plasticianul o va folosi pentru a reface mana Theodorei consta in grefarea manutei pe abdomen, timp de 3 saptamani, printr-un lambou la distanta. Practic, se va lua o grefa de piele, de tesut, din zona inghinala si vreme de cateva saptamani mana va fi lipita de abdomen. Daca nu apar complicatii, dupa trei saptamani mana va fi eliberata. Suma totala de care este nevoie este de 30.000 de euro. Pentru cei care vor sa o ajute pe Theodora, la Raiffeisen Bank, Agentia Brancoveanu, pe numele tatalui, Aur Raducu-Mihai, s-au deschis urmatoarele conturi:

Cont Euro: RO21 RZBR 0000 0600 1128 5092
Cont RON: RO48 RZBR 0000 0600 0439 0040
Swift: RZBRROBU

Pentru mai multe informatii, parintii fetitei pot fi contactati la numarul de telefon: 0745-03.24.96.

Articolul a fost preluat de pe Un Blog De Suflet...!