Epilepsia este o tulburare neurologica comuna care se datoreaza unor factori care interfereaza cu impulsurile electrice la nivelul creierului. Sistemul nervos produce descarcari electrice bruste, excesive si dezorganizate, care duc la aparitia convulsiilor. Convulsiile interfera temporar cu controlul musculaturii, controlul defecatiei (eliminarea de fecale), vorbirea, vederea si constienta bolnavului. Aparitia convulsiilor este inspaimantatoare, in special daca sunt severe. Din fericire, tratamentul reduce impulsurile electrice anormale la nivelul creierului si controleaza crizele convulsive.
Epilepsia nu este o forma de retardare intelectuala sau boala psihica si nu este contagioasa.
Cauze
Ce determina aparitia epilepsiei?
Cauzele epilepsiei nu sunt pe deplin cunoscute. Mai putin de jumatate din bolnavii de epilepsie, au o cauza primara neindetificabila.
Adesea, epilepsia este rezultatul unor alte boli cum ar fi:
- traumatismele craniene
- tumorile cerebrale
- infectiile cerebrale
- accidente vasculare cerebrale
Epilepsia poate aparea si la persoanele fara factori de risc. Nu poate fi identificata intotdeauna o cauza. Acest lucru este valabil, in special, in multe forme de epilepsie la copii. La unele persoane, epilepsia se datoreaza unei tumori, infectii sau traumatisme cerebrale.
Epilepsia apare mai frecvent la copii decat la adulti. Este posibil sa existe agregare familiala (adica mai multe cazuri de epilepsie in familie), dar nu este obligatoriu sa existe istorie familiala de epilepsie pentru ca cineva sa faca epilepsie.
Convulsiile epileptice apar atunci cand descarcarile electrice anormale ale neuronilor perturba echilibrul normal al impulsurilor nervoase. Factorii care determina aceste descarcari electrice anormale nu sunt intotdeauna clari.
Afectiunile care pot duce la aparitia epilepsiei sunt:
- traumatismele craniene
- accidentele vasculare cerebrale sau alte boli care afecteaza circulatia sangvina la nivelul creierului
- ateroscleroza (depunerea de grasimi) arterelor cerebrale
- tumorile cerebrale
- infectiile cerebrale, cum ar fi meningita sau encefalita
- boala Alzheimer
- abuzul de bauturi alcoolice
- abuzul de droguri si perioada de dezintoxicare
Tumorile, zonele de tesut cicatriceal datorate traumatismelor sau altor boli pot deteriora o anumita zona din creier si pot determina convulsii partiale.
Cu toate acestea, epilepsia poate aparea in absenta tuturor acestor conditii.
Simptome
Convulsiile sunt singurul simptom vizibil al epilepsiei. Exista mai multe tipuri de convulsii, iar simptomele fiecarui tip in parte se manifesta diferit la diferite persoane. Convulsiile pot dura de la cateva secunde pana la cateva minute. Constienta poate fi pierduta sau mentinuta in timpul convulsiilor, depinzand de tipul de epilepsie. Unii bolnavi isi amintesc ce s-a intamplat in timpul convulsiilor, in timp ce altii nici nu realizeaza ca au facut convulsii.
Convulsiile in timpul carora bolnavul cade sau muschii devin rigizi (tepeni) sau isi pierde controlul sunt usor de recunoscut. Dar multe convulsii nu implica aceste reactii, si pot fi foarte greu de recunoscut. Unele convulsii se manifesta printr-o privire fixa si pierduta timp de cateva secunde. Altele constau in cateva spasme musculare, sau in caderea capului din pozitia normala sau perceptia unor mirosuri (de obicei neplacute) si unor imagini pe care doar bolnavul le simte.
Convulsiile epileptice survin, adesea, fara o avertizare in prealabil, cu toate ca unii bolnavi mentioneaza o "aura" inainte de inceperea convulsiilor. Convulsiile inceteaza atunci cand activitatea electrica anormala se incheie si activitatea cerebrala revine la normal.
Convulsiile sunt de doua tipuri:
- partiale
- generalizate
Cum se produce?
Desi epilepsia este una dintre cele mai comune tulburari neurologice care implica sistemul nervos, specialistii nu pot explica exact cum sau care sunt motivele pentru care aceasta boala apare si cum sau de ce apar descarcarile electrice anormale la nivel cerebral. Epilepsia nu are o evolutie previzibila. Poate aparea la orice varsta si se poate agrava dupa o perioada de ameliorare.
Desi neobisnuit, aceasta boala care afecteaza initial o anumita arie a creierului poate sa se extinda si intr-o alta arie cerebrala. Unele tipuri de epilepsie ale copilului dispar odata ce acesta ajunge la varsta adolescentei. Alte tipuri pot persista toata viata. Epilepsia cauzata de un traumatism craniocerebral poate disparea dupa cativa ani sau poate persista toata viata.
Nu exista nici un tratament care sa vindece epilepsia, dar din fericire, exista tratamente care sa controleze aparitia convulsiilor epileptice si care pot preveni repetarea acestora.
Factori de risc
Riscul de a face epilepsie este crescut atunci cand exista:
- istorie familiala de epilepsie (mai multi bolnavi de epilepsie in familie
- traumatisme craniene (de exemplu fractura craniana sau o plaga penetranta) asociate cu pierdere de constienta sau amnezie mai mult de 24 de ore; cu cat este mai sever traumatismul cranian, cu atat riscul pentru epilepsie este mai mare
- accidente vasculare cerebrale sau alte boli care afecteaza circulatia sangvina la nivelul creierului
- tumorile cerebrale
- infectiile cerebrale, cum ar fi meningita sau encefalita
- intoxicatia cu plumb
- intoxicatia alimentara
- expunerea la fumuri toxice
- tulburari ale dezvoltari cerebrale survenite in timpul vietii intrauterine
- abuzul de droguri
- convulsiile febrile (convulsii care apar la copii de pana la 5 ani atunci cand fac febra crescuta din diverse cauze)
- boala Alzheimer
Cum s-a precizat si anterior, nu este obligatoriu sa existe acesti factori. Epilepsia poate aparea si in lipsa acestora din motive necunoscute, in special in diferitele tipuri de epilepsii ale copiilor.
Diagnostic
Stabilirea diagnosticului este vitala pentru identificarea celui mai eficient tratament pentru controlarea convulsiilor.
Diagnosticul epilepsiei poate fi dificil. Trebuie consultat un medic specialist neurolog si este nevoie de colaborarea deschisa cu acesta. Examinarea facuta de acesta se va axa in principal pe 3 intrebari si anume:
Au fost convulsii cu certitudine sau ceva asemanator convulsiilor?
Mai multe conditii pot fi asemanatoare convulsiilor, dar nefiind de fapt convulsii. Acestea includ:
- dureri de cap cu caracter de migrena
- spasme musculare
- ticuri
- tulburari de somn
- convulsii psihogenice
- intervale de timp de apnee (fara respiratie)
Administrarea de medicamente antiepileptice in cazul convulsiilor neepileptice expun bolnavul la riscuri care nu sunt necesare.
Convulsiile sunt determinate de epilepsie?
Nu toate persoanele care fac convulsii au epilepsie. Convulsiile pot fi determinate si de alti factori, cum sunt:
- febra
- anumite medicamente
- dezechilibre electrolitice
- inhalarea de fumuri toxice
Administrarea de medicamente antiepileptice persoanelor care nu sufera de epilepsie, pot determina aparitia convulsiilor care altfel nu ar fi aparut.
In cazul in care este epilepsie, ce fel de tip de convulsii au fost?
Exista mai multe tipuri de convulsii epileptice (partiale si generalizate) care nu sunt tratate in aceeasi maniera sau cu aceleasi medicamente. Medicamentele care controleaza convulsiile partiale, pot agrava convulsiile generalizate sub forma de absente (acestea sunt niste crize nonconvulsive, care constau in oprirea brusca si de scurta durata a activitatii motorii, cu privirea in "gol" si pierderea cunostintei; bolnavul nu cade in timpul acestui atac si exista amnezia atacului).
Tratament
Tratamentul poate reduce frecventa aparitiei convulsiilor sau le poate preveni in cele mai multe cazuri de bolnavi de epilepsie si determina disparitia crizelor acestor persoane pe toata durata vietii. Convulsiile necontrolate au un impact semnificativ asupra modului de viata - nu se pot obtine permise de conducere de automobile, anumite meserii sunt interzise precum si anumite activitati. Desi convulsiile prin ele insele nu afecteaza fizic bolnavii, ele au un risc de traumatisme fizice si chiar si moarte, depinzand de locatia in care se afla si momentul in care bolnavul face convulsii. Convulsiile apar pe neasteptate si pot determina caderea bolnavului, inecarea sau alte accidente. Asa numitul status epileptic (o criza convulsiva care dureaza mai mult decat de obicei, mai mult de 5 minute) duce la coma si moarte. Prin reducerea frecventei sau eliminarea convulsiilor, calitatea vietii bolnavilor se imbunatateste considerabil.
Un diagnostic corect este vital pentru administrarea tratamentului eficient. Deciziile de tratament se bazeaza in primul rand pe tipul epilepsiei si tipul convulsiilor - tratamentul care amelioreaza un tip de convulsii, le agraveaza pe altele. Varsta, starea de sanatate si stilul de viata sunt alti factori importanti in alegerea tratamentului.
Poate dura mai mult timp pana la gasirea celei mai bune combinatii de medicamente, prin ajustarea dozelor, prin incercarea mai multor medicamente. Scopul este de a preveni aparitia convulsiilor cu pretul unor efecte adverse cat mai reduse posibil. Odata ce a fost gasit cel mai eficient tratament, este foarte important ca bolnavul sa il urmeze intocmai recomandarilor medicului neurolog.
Cu ajutorul medicului, trebuie ca pacientul sa cantareasca beneficiile unui anumit tratament comparativ cu dezavantajele, care include efectele adverse, riscurile si costurile acestui tratament.
(Sursa: Sfatul Medicului)
"Dispozitivul care previne crizele de epilepsie
Un aparat care se implantează sub coaste scade cu până la 75 la sută frecvenţa convulsiilor. De acest dispozitiv pot beneficia un sfert din bolnavii de epilepsie, şi anume cei care nu răspund la tratamentul obişnuit. Procedura se face, deocamdată, într-un singur spital din ţară.
Aproximativ 25 la sută din bolnavii de epilepsie nu răspund la tratamentul convenţional. În cazul lor, boala poate fi controlată fie prin schimbarea schemei de tratament, fie prin operaţii pe creier.
În prezent, mai poate fi folosită şi metoda stimulării vagale. Aceasta este o intervenţie chirurgicală minim-invazivă, care se poate realiza numai la Spitalul Universitar de Urgenţă din Bucureşti (SUUB).
„Metoda stimulării vagale se face prin implantarea subcutanată sub coaste a unui dispozitiv, care va stimula nervul vag stâng prin impulsuri electrice la intervale şi cu frecvenţe variabile, conform deciziei specialistului”, spune neurologul Ioana Mîndruţă, de la SUUB. Astfel, dispozitivul modifică activitatea cerebrală.
Mai puţine efecte adverse
Specialiştii spun că metoda stimulării vagale este foarte bine tolerată de pacienţi, deoarece are efecte adverse minime şi, cel mai important, reduce frecvenţa şi intensitatea crizelor. Mulţi dintre pacienţii care poartă acest dispozitiv au declarat că, într-un an, frecvenţa crizelor a scăzut cu 75 la sută sau chiar mai mult.
Sunt necesare evaluări stricte
Specialiştii avertizează însă că, prin noua metodă, boala nu se tratează, ci doar este mai uşor de controlat. „Metoda este rezervată strict pacienţilor cu epilepsie care sunt trataţi corect, dar al căror organism opune rezistenţă la tratament.
Însă aceştia nu vor renunţa la tratamentul medicamentos, care, de altfel, rămâne de bază”, explică profesorul Ovidiu Băjenaru, şeful Secţiei de Neurologie de la Spitalul Universitar de Urgenţă din Bucureşti. Pacienţii care ar putea fi apţi să facă astfel de intervenţii chirurgicale trebuie mai întâi să treacă printr-o serie de evaluări medicale riguroase.
„Astfel de intervenţii nu se fac doar pentru că vrea pacientul. Bolnavul de epilepsie se va adresa, în prealabil, unui specialist neurolog cu experienţă în tratarea epilepsiei, care poate spune dacă tratamentul este aplicat corect. Numai după aceste evaluări se va putea interveni”, mai spune profesorul Ovidiu Băjenaru.
Costul operaţiei, suportat de pacient
În prezent, costurile operaţiei sunt suportate de pacient, ridicându-se la circa 16.000 de euro. Specialiştii spun însă că, în viitor, o parte din costul ei va fi acoperit din bugetul asigurărilor de stat.
Datele oficiale arată că în România există 200.000 de bolnavi de epilepsie. Iar dacă la aceştia se mai adaugă şi cei care nu sunt luaţi în evidenţă, atunci numărul lor se ridică la aproximativ 500.000. Aproape 70 la sută din epileptici sunt pensionaţi pe caz de boală, deoarece afecţiunea are un impact puternic asupra calităţii vieţii."
"Dispozitivul care previne crizele de epilepsie
Un aparat care se implantează sub coaste scade cu până la 75 la sută frecvenţa convulsiilor. De acest dispozitiv pot beneficia un sfert din bolnavii de epilepsie, şi anume cei care nu răspund la tratamentul obişnuit. Procedura se face, deocamdată, într-un singur spital din ţară.
Aproximativ 25 la sută din bolnavii de epilepsie nu răspund la tratamentul convenţional. În cazul lor, boala poate fi controlată fie prin schimbarea schemei de tratament, fie prin operaţii pe creier.
În prezent, mai poate fi folosită şi metoda stimulării vagale. Aceasta este o intervenţie chirurgicală minim-invazivă, care se poate realiza numai la Spitalul Universitar de Urgenţă din Bucureşti (SUUB).
„Metoda stimulării vagale se face prin implantarea subcutanată sub coaste a unui dispozitiv, care va stimula nervul vag stâng prin impulsuri electrice la intervale şi cu frecvenţe variabile, conform deciziei specialistului”, spune neurologul Ioana Mîndruţă, de la SUUB. Astfel, dispozitivul modifică activitatea cerebrală.
Mai puţine efecte adverse
Specialiştii spun că metoda stimulării vagale este foarte bine tolerată de pacienţi, deoarece are efecte adverse minime şi, cel mai important, reduce frecvenţa şi intensitatea crizelor. Mulţi dintre pacienţii care poartă acest dispozitiv au declarat că, într-un an, frecvenţa crizelor a scăzut cu 75 la sută sau chiar mai mult.
Sunt necesare evaluări stricte
Specialiştii avertizează însă că, prin noua metodă, boala nu se tratează, ci doar este mai uşor de controlat. „Metoda este rezervată strict pacienţilor cu epilepsie care sunt trataţi corect, dar al căror organism opune rezistenţă la tratament.
Însă aceştia nu vor renunţa la tratamentul medicamentos, care, de altfel, rămâne de bază”, explică profesorul Ovidiu Băjenaru, şeful Secţiei de Neurologie de la Spitalul Universitar de Urgenţă din Bucureşti. Pacienţii care ar putea fi apţi să facă astfel de intervenţii chirurgicale trebuie mai întâi să treacă printr-o serie de evaluări medicale riguroase.
„Astfel de intervenţii nu se fac doar pentru că vrea pacientul. Bolnavul de epilepsie se va adresa, în prealabil, unui specialist neurolog cu experienţă în tratarea epilepsiei, care poate spune dacă tratamentul este aplicat corect. Numai după aceste evaluări se va putea interveni”, mai spune profesorul Ovidiu Băjenaru.
Costul operaţiei, suportat de pacient
În prezent, costurile operaţiei sunt suportate de pacient, ridicându-se la circa 16.000 de euro. Specialiştii spun însă că, în viitor, o parte din costul ei va fi acoperit din bugetul asigurărilor de stat.
Datele oficiale arată că în România există 200.000 de bolnavi de epilepsie. Iar dacă la aceştia se mai adaugă şi cei care nu sunt luaţi în evidenţă, atunci numărul lor se ridică la aproximativ 500.000. Aproape 70 la sută din epileptici sunt pensionaţi pe caz de boală, deoarece afecţiunea are un impact puternic asupra calităţii vieţii."
(Sursa: Adevărul)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu