Zbor spre stele - Cosmina Păun...

"de sub umarul drept mi s-a desprins
o aripa
incet,
doar un fosnet

nu trosnet de suflet rupt ca si cum
ai frange un vreasc
in doua,
nu tipat de suflet despuiat ca si cum
ai smulge carnea
de pe oase

un fosnet doar
cum am spus,
ireal de silentios
ca si cum ti s-ar scurge din corp tot sangele


sub umarul stang imi mai sta intr-un ciot
de speranta
o aripa

uneori,
cand gandurile imi ravasesc anotimpurile
sub frunte
lovindu-le cand de o tampla cand de alta
aud un scartait,
sau un scrasnet ca o muscatura in gol,
iar apoi tacere
aceeiasi tacere
ca si cum ti s-ar scurge din corp tot sangele
ireal de silentios
cum am spus,
un fosnet doar ("aripi" de Lady Allia)"

"Nu, nu rămas bun.
Nu mă numesc Lorelei. Nu am legendă pentru că nu am ucis.
Anii mei tineri încă nu au sunat a cântec, încă nu am trecut pe lângă ei cu dragostea de mână. Pentru că încă nu am iubit. Pentru că încă nu am trăit.
Poate că am rămas cu mâna întinsă. Dar nu ca a Regelui Lear.
Poate că mi-e sufletul ca tufişul paiurului de pe coasta Mării Negre, dar nu numai ghimpi curbi care-au încununat odată fruntea lui Hristos. Sunt ghimpi de tot felul, nu doar în suflet. Ci şi pe trup. Şi nu ştiu de ce…
Încă nu a trecut o ploaie de primăvară şi încă nu s-a ţesut în zare brâul frânt al curcubeului. Doar un viscol care ţese incertitudini.
Nu vreau să îmi încing mijlocul cu el. Nu vreau să mă duc.
Vreau să trăiesc, vreau să văd cum e viaţa până la capătul ei firesc. Viaţa m-a iubit până când am învăţat eu să o iubesc pe ea. Apoi m-a uitat într-un loc nefiresc, în care nu ar trebui să fiu. Nici eu, nici ceilalţi.
Ştiu sigur ce vreau să fac mai departe. Vreau să scriu. Vreau să scriu poveşti pentru copii, vreau să scriu despre viaţă. Frumos şi corect.
Nu urăsc. Nu urăsc viaţa. O iubesc. Şi o vreau, chiar şi aşa, cu răni în suflet şi în trup.
Nu urăsc. Nu urăsc pe nimeni. Şi îi vreau, chiar şi aşa, chiar dacă tot aşteaptă să mă duc, chiar dacă aşa au crezut ei… Chiar dacă aşa au crezut ei, că îmi pot hărăzi soarta, nu ştiu cu ce drept…
Nu urăsc. Nu-i urăsc pe cei care mi-au făcut rău. Poate că nu îi mai iubesc…
Nu, nu sunt Lorelei.
Sunt Cosmina.
Şi nu vreau să mă duc.
Vreau să rămân.
Am doar cincisprezece ani şi vreau să trăiesc şi să iubesc. Am lucruri de făcut. - Cosmina Păun"

Zbor frumos spre stele înger frumos şi drag... Ai fost o lecţie de gingăşie şi putere...Ai luptat atât, atât de frumos.

Dumnezeu să te ţină mereu de-a dreapta Sa şi să te iubească!!!

(Sursa foto: IsabelleLorelai)