Antonia si Rares Noea

O mamă plânge. A primit două certificate: Handicap gradul I. Pentru copiii ei: Antonia, 6 ani. Şi Rareş, 4 ani. Autism. Amândoi.

Mama lor, Alina - care are 30 de ani - şi tatăl lor sunt perfect sănătoşi. Au mers în Italia, toţi patru, au făcut analize. Medicul neurolog italian crede că la baza bolii ar fi un factor genetic. Ceilalţi din familie, bunici, mătuşi, unchi, sunt sănătoşi…

Când Rareş a venit pe lume, acum 4 ani, Antonia avea 2 anişori şi începuse să-şi îngrijoreze părinţii: era agitată, nu reuşea să înveţe să vorbească, nu putea privi pe cineva în ochi, jucăriile din camera ei nu însemnau nimic pentru ea, maşinile de pe stradă nu reprezentau un pericol. Antonia a fost dusă la medic şi a primit diagnosticul: autism. Apoi, când Rareş a crescut un pic, a început să dea aceleaşi semne… Rareş a fost dus la medic şi a primit diagnosticul: autism.

Aşa au primit certificatele de handicap. Şi atât.

Ca şi Mihăiţă - Paul Mihai Oprea, Mihăiţă Bădiţă şi Maria Ghinea, Antonia şi Rareş Noea vor să nu mai fie diferiţi. Şi se poate. Aceşti copii pot fi recuperaţi. Cu un pic de voinţă. Şi cu o terapie, cam scumpă ce-i drept: ABA.

Pentru Antonia şi Rareş, care sunt din Bârlad, s-a ivit o soluţie: Fundaţia „Cristi’s Outreach for Children”, care i-a primit în programul de Terapie ABA. La Bârlad vin copii din toată Moldova.

Din păcate, Fundaţia nu poate asigura decât 4 ore de terapie pe săptămână pentru cei doi copii, dar ei au nevoie de mult mai mult: câte 20 de ore pe săptămână - pentru Antonia, şi de 40 - pentru Rareş. Pe care trebuie să le facă acasă, cu personal specializat, în condiţiile în care o oră costă 30 RON. Deşi progresele se văd, lipsa banilor îi obligă pe tinerii părinţi să se rezume la cele 4 ore de la fundaţie.

Alina Noea se întreabă: dacă nu reuşesc să îi facem bine, şi noi murim, oare cine are grijă de ei?

Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:

BRD – Sucursala Bârlad

RON: RO 32 BRDE 380 SV 1760 2303 800

Titular: Noea Alina Mihaela

Telefon: 0770 97 25 26

De ce sistemul medical din România nu organizează clinici specializate? De ce sistemul medical din România nu plăteşte terapia ABA pentru copiii cu autism, în loc să le elibereze certificate de handicap? De ce?

Antonia şi Rareş în Jurnalul Naţional (articol semnat Andreea Sminchy) – aici.

JIM SINCLAIR, persoană cu autism:

Să fii autist nu înseamna să fii neuman. Însă înseamnă să fii un străin. Înseamnă că ceea ce este normal pentru mine, nu este normal pentru alţi oameni. Sub anumite aspecte, eu sînt foarte prost echipat pentru a putea supravieţui în această lume, precum un extraterestru eşuat fără un manual de orientare… Acordaţi-mi demnitatea de a mă cunoaşte în termenii mei – recunoaşteţi faptul că sîntem în mod egal străini unii faţa de ceilalţi, că felul meu de a fi nu este doar o versiune defectă a felului vostru de a fi.

Suspendaţi pentru o clipa propriile voastre prezumţii.

Definiţi-vă propriii termeni.

Lucraţi cu mine pentru a construi punţi între noi.