Pentru ce vând eu... cererile sunt închise! Caut colaboratori :) ...

Mi-am luat inima în dinţi... şi am să scriu şi de va fi să-mi lipesc degetele de tastatură :)))...

În primăvara lui 2006, după ce cerul meu s-a mai înmulţit cu un înger, m-am hotărât să..."mă mai nasc" încă o dată!

De data aceasta, hotărârea a fost a mea!
Am rupt placenta aceea cenuşie, rece, plină de lacrimi şi neîmpliniri pe care ţi-o dă lăcaş viaţa uneori când eşti tânăr şi nechibzuit, am sărutat mâna părinţilor, mi-am rupt din mine fraţilor şi am plecat.

Am lăsat în urmă 28 de ani şi am făcut o alegere!
Prima alegere DOAR a mea!
Am ales să fiu eu însumi şi să îmi asum tot ce ar însemna să fi tu însuţi: eşecuri sau împliniri, fericire sau dezamăgire!

Nu am luat în calcul un singur lucru!
Când decizi să îţi iei viaţa în mâini şi să îţi asumi responsabilitatea propriilor alegeri...lumea îţi întoarce spatele! Mai ales când e vorba să ieşi dintr-o căsnicie şi să începi altă căsnicie!
Într-o astfel de situaţie nu contează de ce s-a ajuns la acest pas
În mod normal nu ar durea, dar lumea aceea...e lumea ta!
Lumea în care ai trăit, în care te-ai desfăşurat, în care ai crescut, în care ai legat prietenii, în care...ai crezut şi pe care te-ai bazat!

M-am trezit singură la 28 de ani pentru că mi-am luat dreptul de a decide şi de a-mi asuma partea de vină şi responsabilitatea!

Am fost buimăcită, năucită, îngenuncheată...simţeam cum cad!
Nu a fost brusc cum m-am aşteptat ci lin...ca o plonjare în tine însuţi.
Am simţit prăbuşirea mea cum se încleşta de gură, de gât, de suflet...simţeam cum cad - fără aer, fără lacrimi, fără cuvinte - un ţipăt larg, cu braşele deschise până la frângere şi...mut!

Toată durerea stătea adunată în mine şi nu puteam face nimic!
Lumea mea "ieşea" din cei viaţa mea trântind uşa sau pe vârfuri - care cum - condamnându-mă.

Nu ştiu dacă poate cineva să înţeleagă sau să creadă, dar când renunţi la tot deoarece simţi că locul tău nu mai este acolo, pentru că iubeşti, pentru că vrei să fi liber şi fericit...viaţa îţi încape într-o singură valiză...

Aşa m-am născut eu a doua oară!
Cu o valiză în care îmi duceam 28 de ani de viaţă, cu fericirea că primul ţipăt mi-a aparţinut chiar dacă a sfâşiat de durere, cu omul care îmi este alături şi-i sunt!

Timpul mi-a demonstrat că este deosebit de greu să te naşti a doua oară atât de târziu şi...de la zero!

Mereu m-am bazat pe ceea ce ştiu şi pe faptul că pot, dar din păcate...în societatea în care trăim, a vrea să munceşti şi a ştii că eşti bun...nu mai contează!

Degeaba demonstrezi, degeaba te zbaţi...
Uneori pe lângă ştiinţă ai nevoie de mult mai multe - în special de abilitatea de a face slalom printre culori politice, printre uşi închise, printre grimase, printre buzunare, printre...

Nu am avut înclinaţia necesară se pare!
Probabil unghiul a fost greşit sau am nimerit eu vreo pantă prea alunecoasă ... habar nu am!

Concluzia este că atunci când ai o familie încerci să iei cele mai bune decizii, te zbaţi cât pentru un glob întreg, vrei să fi invincibil, indestructibil, să aduci munţii la Mohamed, dar...fără să te lamentezi ajungi să realizezi că nu totul depinde de tine, iar dacă depinde...probabil e nevoie şi de un anume timp pentru tangibil...şi pentru a-i vedea fericiţi, liniştiţi şi împliniţi pe cei dragi!

Când am venit în Moldova a fost dragoste la prima vedere. Într-un fel sau altul am ştiut că aşa va fi. E ca şi cum ai simţi mereu un gol şi dintr-o dată...se umple: de linişte şi emoţie frumoasă.

Primul popas a fost...Adjud. Oraşul natal al soţului meu.
Ne-am făcut un locuşor, am muncit, am avut hopuri, iar am muncit...am agonisit şi, pentru că diferenţa era foarte mică, iar posibilităţile mult mai multe în special pentru fetiţa noastră - cămine mai bune, grădiniţe, şcoli, cadre medicale, cadru educaţional, social, etc - , am decis să ne mutăm la Focşani în chirie.

Focşaniul este oraşul meu de suflet!
E asemeni uei guri de aer curat pentru mine, de linişte, de...ACASĂ!
Mereu am spus că dacă va fi vreodată să mă mut de aici...din sufletul meu se va rupe ceva pentru totdeauna. Am fost plecată în iarnă la Oradea. Când m-am întors am plâns ca un copil. Îmi bătea inima ca o nebună la întoarcere. Mi-era dor de copăcelul din faţa geamului, de păsărelele care vin dimineaţa pe pervaz, ... până şi de ciorile care mă croncăne toată ziua mi-era dor :).

Aţi fost vreodată în Focşani?
Să veniţi...
Nu este mare, dar este curat, frumos, liniştit, plin de verdeaţă, de flori, de parcuri aranjate şi întreţinute, de oameni minunaţi şi săritori!

Deoarece dintr-un salar nu ne-am fi putut descurca, am căutat şi eu să fac ceva pentru a completa bugetul familial, deoarece eu nu am beneficiat de indemnizaţia de creştere a copilului, iar asta pentru că ... povestea e lungă, dar ceea ce este important pentru noi este Augusta, care este o binecuvântare cu sau fără indemnizaţie! EA este cea care contează, air acum, tot ce ţine de fericirea şi liniştea ei!

Pentru o perioadă, am colaborat cu cîteva persoane pe internet. Am conceput şi tehnoredactat diverse articole: turism, sociale, imobiliare, seo, educaţionale, etc şi am fost plătită pe articol.
Cu alţii am colaborat pe webdesign: bannere, logouri, design de pagină, prelucare fotografii, etc

Problema a apărut când colaboratorii mei s-au retras, iar eu am tot căutat şi nu am mai găsit pe nimeni care să mai vrea serviciile mele...

Între timp am încercat să căutăm soluţia pentru o locuinţă socială, dar din păcate locuinţele sociale nu se dau după criterii sociale... Ele sunt, dar nu sunt... Se ştie de ele, dar nu primeşti nici o relaţie în timp util. Completezi nişte cereri care sfârşesc prin a se împăienjeni pe biroul cuiva...nici nu ştii al cui...

Am căutat chirie acceptabilă, gazdă, etc, dar indiferent cum am fi privit problema...nu am fi făcut decât să prelungim oarecum agonia şi ne-am văzut nevoiţi să acceptăm o locuinţă de servici şi aia lungită şi trasă de coadă, că interese sunt peste tot când e vorba să nu dai decât unde vrei să dai...

Din acest motiv, în curând, am să absentez de pe blogosferă. Nu ştiu cât!
Unde ne mutăm nu e apă, nu e telefonie, nu e internet. E o clădire în corpul unei gări la 20 km faţă de Focşani, la 5 km faţă de sat şi o să am vreo 5 case în preajmă.
Dar...trenurile nu or să-mi lipsească...dacă o să consider liniştea prea mare :)))!

După ce o să ne creăm un oarecare cadru, pentru că lăsând totul la o parte, fetiţa primează în tot şi nu dorim să o privăm de confortul necesar, o să revin cu scrierile mele cu care v-aţi obişnuit deja şi cu dragostea mea faţă de voi şi de oameni... - dragoste din care se pare că se poate muri sufleteşte, dar care merită toată îndrăzneala şi încăpăţânarea :).

Nu ştiu de ce am ţinut atât de multă vreme ţipătul ăsta în mine... Mă simt mai bine să ştiu că l-am lăsat liber, indiferent de consecinţe sau păreri...

Cine consideră că are nevoie de servicii de:

- tehnoredactare,
- design personalizat,
- logouri,
- bannere,
- concepere şi editare de articole,
- prelucrare fotografii ...

colaborarea mea rămâne deschisă!