Înţărcarea

Intarcarea bebelusului face parte din experienta naturala a alaptatului. Nu trebuie sa fie un moment nefericit pentru mama si copilul ei. Daca este facuta “treptat si cu dragoste” (cum recomanda La Leche League), intarcarea poate fi o experienta frumoasa pentru dvs. si bebelus. In mod ideal, bebelusul va suge pana nu mai simte aceasta nevoie. Aceasta este intarcarea naturala sau dictata de bebelus. Fiecare copil are nevoi diferite in domenii diferite. De exemplu, unii bebelusi au nevoie sa fie tinuti in brate aproape mereu, in timp ce altii se zbat si se viermuie cat pot daca ii tinem in brate prea mult, fiind perfect multumiti sa stea in tarcul lor pentru o perioada destul de mare de timp si sa se distreze singuri. Unii bebelusi au nevoie de multe ore de somn - fac reprize regulate de 3 ore de somn, si dorm noaptea intreaga inca de la primele zile de viata, in timp ce altii nu pot face sieste regulate si se trezesc noaptea chiar si la 2 ani. Asa cum nu ati impune limite arbitrare in alte arii ale dezvoltarii sale comportamentale, cum ar fi sa decideti exact momentul cand va sta in sezut, se va rostogoli, va dormi in patut (in schimb, urmariti cu atentie semnele care va indica trecerea la o urmatoare etapa in evolutia sa), nu are sens sa stabiliti nici o limita de timp arbitrara asupra duratei alaptarii. De fapt, un prim pas al intarcarii se face cand ii oferiti pentru prima data alta mancare in afara de laptele matern. Intarcarea ar trebui sa fie un proces, si nu un eveniment. In functie de cum il abordati, intarcarea poate fi brusca sau treptata, si poate dura zile, saptamani sau chiar luni de zile.
Intarcarea brusca ar trebui intotdeauna evitata, pentru binele mamei si al bebelusului. Daca intrerupeti brusc alaptatul, sanii dvs. vor raspunde, devenind angorjati, putand duce la infectii ale sanilor sau chiar abcese. Nivelul hormonilor va scadea rapid, instalandu-se depresia. Mamicile cu un istoric depresiv ar trebui sa tina seama in mod special de acest considerent (intarcarea brusca) atunci cand decid stoparea alaptatului.
Retragerea brusca a sanului poate provoca traume emotionale bebelusului. Din vreme ce alaptatul nu reprezinta numai o sursa de hrana pentru bebelus, ci si una de siguranta si comfort emotional, retragerea sanului dintr-o data poate fi foarte deranjanta. Nu exista absolut nicio modalitate de a-i explica unui bebelus ca el nu mai poate suge. Intarcarea treptata permite inlocuirea sanului cu alte forme de atentie pentru a compensa pierderea apropierii stabilite prin alaptare.
Daca vi se spune sa intarcati copilul brusc din motive medicale, trebuie sa va asigurati ca nu exista nicio alta optiune. Merita sa cereti si o a doua opinie din partea cuiva care cunoaste avantajele si dezavantajele alaptarii si ale intarcarii. In cele mai multe cazuri, veti descoperi ca existe alternative. De exemplu, daca vi se prescrie un medicament care nu este compatibil cu alaptarea, intrebati-va doctorul daca va poate inlocui medicamentul cu un altul care nu are repercursiuni asupra alaptatului. In primul rand, asigurati-va ca medicamentul prescris initial chiar este nesigur a fi administrat in perioada alaptarii - de cele mai multe ori, doctorii care nu sunt siguri daca medicamentul poate fi administrat in timpul alaptarii, se decid a fi precauti, scutindu-se de efortul unei mici cercetari asupra celor prescrise, si indeamna mama sa intarce bebelusul. Pediatrii si ginecologii sunt mai informati in legatura cu aceste detalii decat medicii din alte domenii, cum ar fi stomatologii sau anestezistii, desi acesti doctori sunt cei care fac cele mai multe recomandari de a intarca, fara a beneficia de o cunoastere vasta a ceea ce presupune alaptarea. Exista manuale care ii vor indica precis medicului dvs. durata pastrarii in organism a medicamentului, cat anume se transfera in lapte si care sunt efectele adverse ce trebuiesc urmarite. Din pacate, multi doctori nu beneficieaza de aceste resurse in birourile lor si poate nici nu sunt dispusi sa faca o mica cercetare pentru a accesa informatiile de care au nevoie. In multe cazuri, este mai simplu sa spuna mamei sa intarce.
Chiar daca trebuie sa luati un medicament care nu este sigur pe perioada alaptarii, aveti posibiliatea de a intarca temporar si de a va apuca din nou de alaptat, odata ce boala a fost tratata. Acest lucru presupune mulgerea laptelui in perioada administrarii medicamentului, pentru a pastra lactatia si a evita angorjarea sanilor.
Exista foarte multe avantaje ale unei alaptari indelungate si putine beneficii in cazul intarcarii. Sa nu spunem ca doar o singura hranire la san nu conteaza, pentru ca nu este adevarat. Chiar daca alaptati cateva zile, saptamani sau ani, hranirea la san aduce multe beneficii atat mamei, cat si bebelusului, insa alaptarea pentru un an sau mai mult aduce cele mai multe beneficii. Alaptarea indelungata nu este o trasatura a mamelor din tara noastra, doar 16% dintre copii sunt alaptati (spre exemplu, la nivel mondial, majoritatea bebelusilor se intarca in intervalul de varsta de 2-4 ani, iar in SUA, mai putin de 20% dintre copii sunt alaptati mai mult de 6 luni). In timp ce vi se va parea greu de imaginat ca o mama din India sa-si alapteze copilul de 3 ani, aceeasi mama probabil ca ar fi siderata daca ar trebui sa-i refuze copilului sanul la doar cateva saptamani de viata. De-a lungul a milioane de ani din istoria umanitatii, alaptarea indelungata a constituit o norma. Doar de secolul trecut s-a observat tendinta de a se practica o intarcare timpurie, iar motivele nu se bazeaza pe cercetari medicale, ci tin mai mult de influente culturale.
Una dintre probleme este ca, in societatea noastra, sanii au devenit mai mult obiecte sexuale decat mijloace de hranire a nou-nascutilor, asa cum le-a fost rolul functional initial. O mamica spune: “Sanii nu vor fi considerati niciodata o parte obisnuita a corpului. Scoateti un biberon si multimea se aduna; ridicati bluza si camera se goleste”. Multi oameni asocieaza sanii cu sexualitatea, iar alaptatul este considerat un act murdar, mai ales daca bebelusul este baietel. Aceeasi oameni care astazi se ingrozesc la ideea unui copil mic (1-2 ani) care suge la sanul mamei, nu se gandesc de doua ori cand vad un copil care-si suge degetul.
Daca va decideti sa intarcati natural, pregatiti-va pentru o multime de sfaturi nesolicitate. Vi se va spune ca o faceti pentru dvs., si nu pentru copil (ridicol, deoarece este un fapt dovedit ca nu puteti obliga copilul sa fie hranit la san daca nu-si doreste asta), ca va deveni un obsedat sexual (de parca puscariasii sunt toti o gramada de barbati care au fost alaptati pana au dorit sa se intarce singuri, si nu copii abandonati care nu au primit dragoste si caldura parinteasca, in marea lor majoritate), ca va fi total dependent de dvs. si ca-l veti urma pana si la gradinita pentru a-l hrani in pauze (studiile au aratat ca bebelusii care sunt alaptati pana sunt pregatiti sa se intarce singuri sunt, de fapt, mai independenti, intrucat nevoile lor de siguranta au fost indeplinite in copilarie - se vor separa mai usor de mama si vor fi capabili sa intre in relatii noi, mai stabile). Totul se reduce la a va urma instictul dvs. de mama - nimeni nu cunoaste acest mic individ la fel de bine ca dvs. si numai dvs. stiti cand el este gata sa fie intarcat si sa treaca la o noua etapa in relatiile dintre voi doi.
Exista multe beneficii in cazul alaptatului indelungat. Asociatia Americana de Pediatrie recomanda alaptarea pentru cel putin primul an de viata al bebelusului:

• bebelsusul continua sa beneficieze de avantajele imunologice ale laptelui matern, intr-o perioada de timp in care este expus la multe infectii. Copiii alaptati sunt mai sanatosi, in general
• cand este suparat, ranit, speriat sau bolnav, sanul ofera alinare rapida. De multe ori, cand este bolnav, bebelusul nu accepta niciun fel de mancare, insa sanul nu-l va respinge
• multe din beneficiile medicale ale alaptatului (risc scazut de cancer la mama si copil, de exemplu) sunt direct legate de doza de lapte matern primita - cu alte cuvinte, cu cat alaptati mai mult, cu atat efectele protectoare impotriva bolilor sunt mai mari. Laptele matern ofera protectie copilului alergic.
• alaptearea unui copil mic e destul de provocatoare - hranirea la san face ca alinarea bebelusului si grija pentru el sa fie exprimate mult mai natural. Nu exista o cale mai usoara de a linisti un copil agitat, de a culca un copil marait, decat alaptandu-l. Hranirea la san ofera apropiere, siguranta si stabilitate in timpul unei perioade de crestere si dezvoltare rapida.
• lasand copilul sa decida ritmul intarcarii va scuteste de sarcina neplacuta de a-l intarca inainte ca el sa fie pregatit.

Este important de stiut ca toti copiii se intarca in cele din urma. Daca stati in fata calculatorului hranind la san un bebelus de doua saptamani care are nevoie constanta de hrana, probabil vi se va parea inimaginabil ca la un moment dat o sa se intarce. Hranirea unui copil mai mare este total diferita de a unuia foarte mic. Uitati de acele sesiuni de 45 minute de stat la san. Copii de peste 1 an se urca in poala mamei, se hranesc pentru 2 minute si apoi isi vad linistiti de joaca lor. Vor exista si sesiuni de supt mai lungi (de regula inainte de culcare sau de siesta de dupa-amiaza), insa sunt mult prea ocupati sa exploreze mediul inconjurator si nu-si permit sa piarda niciun moment in plus hranindu-se. De asemenea, nu se hranesc atat de des, poate la fiecare 4-5 ore, fata de la 2-3 ore ca atunci cand sunt mici. Datorita acestor diferente aparute in stilul de alaptare, nu veti fi atat de dependenta de hranirea unui copil trecut de 1 an cum sunteti cu un nou-nascut. Se mai pune problema unui aspect in acest caz. Cand va uitati la copilul dvs. de 2-3 ani, va ramane tot un bebelus pt dvs. Nu conteaza daca are genunchii juliti sau gura murdara de unt cu gem, ramane acelasi bebe mic cu multe etape ramase de parcurs. Este o viata grea afara, si inainte sa va dezmeticiti bine, va fi mult prea mare sa-l tineti de mana, daramite sa-l alaptati. De ce sa-l grabiti? Intrebati orice mamica cu copii mai mari si va va spune acelasi lucru - copiii cresc foarte repede, si cand te uiti in urma, timpul petrecut alptandu-l, e o picatura intr-un ocean. Va sta acasa pana macar la 18 ani, si chiar daca se va hrani la san 3 ani, nu-i un capat de tara. Cum se zice:”Avem 18 ani la dispozitie sa-i invatam ce este independenta; de ce sa o facem in primii lui ani de viata?”
In cazul in care cineva va va spune ca bebelusii nu se alapteaza dupa 6 luni sau 1 an, intrebati-l “DE CE?”. Le va fi greu sa gaseasca un raspuns care merita retinut, cu atat mai mult unul care sa aiba vreo dovada empirica.
Momentul intarcarii este o decizie individuala si, cateodata, intarcarea timpurie este o decizie corecta. Daca un bebelus nu este fericit si este mai tot timpul flamand, iar mama este tot timpul stresata, incat nu se mai poate bucura de timpul petrecut impreuna cu bebelusul ei, atunci poate este mai bine sa intarce. Majoritatea bebelusilor se simt foarte bine band lapte praf. Trebuie sa aveti, totusi, in vedere ca alaptatul, chiar si pentru cateva zile sau saptamani (sau chiar o singura sesiune de alaptat),ofera destul de multe beneficii copilului. Alaptatul nu ar trebui sa fie niciodata un exercitiu de rezistenta. Daca decideti ca intarcarea timpurie este un lucru bun pentru dvs. si bebelusul dvs., iata cateva consideratii demne de luat in seama:

• incercati sa o faceti cat de treptat se poate. Eliminati cate o masa in fiecare zi, pentru cateva zile, pentru a diminua lactatia. Dupa 2 saptamani, probabil ca veti alaptata doar de vreo 2 ori pe zi. De obicei, ultimele mese care se elimina sunt prima masa a zilei, dimineata, si ultima masa, seara. Daca nu sunteti extrem de grabita, ar fi bine sa continuati sa pastrati aceste 2 mese pentru 1 saptamana sau 2.
• consultati pediatrul copilului pentru a afla ce formula de lapte recomanda. Din vreme ce bebelusii nu pot consuma lapte de vaca pana la varsta de 1 an, este important sa gasiti cea mai buna formula de lapte praf care se potriveste cu gusturile si nevoile bebelusului.
• de vreme ce bebelusii au o dorinta nemaipomenita de a suge, incercati sa-i oferiti un inlocuitor (biberon sau suzeta); unii bebelusi isi vor descoperi degetele mari de la maini in aceasta perioada, si nu sunt prea multe lucruri pe care le puteti face pentru a evita sa si le suga toata ziulica. Exista si unele avantaje, insa, daca bebelusul isi suge degetul si nu suzeta: se va linisti singur, si, de obicei, acesti bebelusi dorm mai bine si suporta mai bine calatoriile decat cei care sug suzeta.
• oferiti-i cat mai multa apropiere fizica in timpul acestui proces. Exista o tendinta de a evita imbratisarea, intrucat bebelusul ar asocia-o pozitiei de alaptare, insa este foarte important ca bebelusul sa fie tinut in brate si sa primeasca cat mai mult contact fizic, chiar daca evitati pozitia cuibarita.

Daca lasati ca decizia intarcarii sa fie luata de copil, majoritatea se vor intarca treptat, incepand prin reducerea supturilor odata cu introducerea solidelor. Din punt de vedere fizic, toti copiii mai mari de 1 an sunt “pregatiti” sa se incarce. Mananca o varietate considerabila de solide, iar laptele matern nu mai constituie sursa lor unica de hrana. Alaptarea unui copil care nu mai este bebelus este o chestiune care tine mai mult de nevoile psihologice si emotionale ale copilului, decat de cele nutritionale. Totusi, exista copii care fac tranzitia de la bebelus la copil fara nici cea mai mica intentie de a se intarca. Intarcarea unui copil care nu este pregatit sa o faca este o adevarata provocare. Nu ar trebui sa va simtiti vinovata daca hotarati sa va intarcati copilul, intrucat dvs. sunteti singura in masura sa stie care este momentul potrivit pentru acest lucru. De exemplu, poate ca ramaneti insarcinata din nou, si, desi nu este un motiv de a intarca, e posibil ca sfarcurile dvs. sa fie atat de dureroase, incat veti scrasni din dinti, iar alaptatul nu va va prii deloc. Poate ca bebelusul va detecta aceste sentimente de frustrare, si, de aceea, poate ca este mai bine sa-l intarcati. Cand intarcati un copil mai mare, este important sa va amintiti ca el a beneficiat multe luni (mult peste medie) de avantajele alaptarii si nu aveti absolut niciun motiv sa va simtiti vinovata pentru decizia de a-l intarca. Intarcarea nu trebuie sa fie traumatizanta, desi nici usor nu va fi. Iata cateva sfaturi:

• daca este posibil, alocati cateva saptamani de timp concentrat si atentie procesului de intarcare. Orice copil alaptat pentru 1 an sau mai mult, nu va renunta usor.
• nu oferiti, insa nu refuzati. Alaptati-l doar cand este foarte doritor de a o face, insa nu-i oferiti sanul in alte ocazii.
• asigurati-va ca ii oferiti mese regulate, gustari si destule lichide pentru a minimiza foamea si setea. Amintiti-va si ca ei cer sanul si pentru alte motive decat foame, inclusiv pentru a se linisti, de plictiseala sau ca sa adoarma.
• incercati sa va schimbati rutina zilnica pentru a reduce situatiile cand copilul se vrea alaptat. Vrea san cand este plictisit? Incercati sa-i distrageti atentia cu o gustare sau cu o plimbare in aer liber. Va asezati si dvs. langa el la somnul de pranz? Incercati sa-i cititi o carte sau sa-l leganati.
• daca taticul este prin preajma, incurajati-l sa ia parte activ in acest proces. Rugati-l pe tatic sa-l puna la culcare seara. Daca primul lucru pe care il vrea dimineata este sanul, lasati-l pe tatic sa-l scoale dimineata, iar dvs. pregatiti-i micul dejun.
• observati-i preferintele si respectati-i-le. Daca renunta greu la alaptatul de dimineata, probabil ar fi mai bine sa continuati sa-l hraniti dimineata pentru inca o perioada.
• in cazul copiilor mai mari de 2 ani, puteti impune limite alaptarii. De exemplu: “alaptam cand ajungem acasa, nu in magazin”. Inlocuiti alaptatul la cerere cu situatii comode pentru dvs. Aceasta sugestie este valabila pentru orice obiect le ofera protectie (ursuletul preferat, paturica, suzeta): “Nu poti lua paturica cu tine la gradinita, insa ea va fi pe patutul tau, asteptandu-te cand vii acasa”.
• scurtati durata oricarei alaptari. Spuneti-i “este de-ajuns” si scoateti-i sanul din gurtia.

Ca si rezumat: intarcarea este un proces care incepe imediat ce au fost introduse solidele in dieta bebelusului (un raspuns foarte la indemana cand cineva iscoditor va interogheaza daca ati inceput sa intarcati copilul - ii veti raspunde un sincer “da”). Bebelusii se intarca la varste diferite, la fel cum dintii erup la varste diferite. Cand va intarcati copilul, este o decizie pe care dvs. trebuie sa o luati, bazata pe cat de pregatit este copilul sa faca fata din punct de vedere al dezvoltarii sale. Alaptatul aduce beneficii atat copilasului, cat si dvs., indiferent de cat de mult alaptati. Intarcarea treptata este intodeauna de preferat celei bruste, desi exista momente cand acest lucru este practic imposibil.
Daca dvs. si copilului va place alaptatul, iar singurul motiv pentru care l-ati intarca este presiunea la care sunteti supusa de ceea ce credeti ca gandesc despre dvs. persoanele din anturaj, atunci trebuie sa cautati ajutor exterior pentru a va putea mentine dorinta de a-l alapta in continuare. Daca nu va mai “incanta” ideea alaptatului, sau daca exista presiuni legitime pentru a intarca, ar trebui sa o faceti si sa va simtiti bine cu decizia luata, fara sentimente de vinovatie.
Ca si exemplu, iata marturiile unei mamici: ” Am alaptat 6 copii. Primii trei s-au intarcat singuri pana sa implineasca 1 an. Eram membru La Leche League la vremea aceea si toate prietenele mele isi alaptau copiii. Nu imi venea sa cred ceea ce imi faceau copiii mei - i-as fi alaptat pana la facultate, dar nu era nicio cale sa-i conving sa continue hranirea la san. Am incercat si sa le intarzii mesele de solide cat de mult puteam, nimic nu a mers. Experienta cu ceilalti trei copii mi-a adus aminte de zicala “Ai grija ce-ti doresti”, intrucat pe toti trei i-am alaptat intre 2 ani si jumatate si 4 ani si jumatate. A fost interesant pt mine sa descopar ca primii trei copii, cei care s-au intarcat repede, isi sugeau degetul, aveau o paturica de care nu se desparteau, in timp ce ceilalti trei, care s-au intarcat atat de tarziu, nu se linisteau niciodata singuri, ci foloseau sanul atat pentru hrana, cat si pentru alinare. Toti au fost alaptati la cerere din prima lor zi de viata, asa ca pot presupune ca fiecare copil are individualitatea lui. Toti cei 6 copii s-au dezvoltat foarte bine, asa ca experientele diferite cu intarcarea fiecaruia dintre ei nu au avut efecte asupra dezvoltarii lor pe termen lung”.
 

 (Sursa: Mamica)

Eu vă sfătuiesc pe toate mamele să vă alăptaţi copii cât mai mult timp posibil. Nu are importanţă nici ce spun părinţii, nici ce spun vecinii, nimeni. Copiii care sug mai mult la sân cresc armonios, se dezvoltă foarte bine, sunt mult mai perspicace, nu se îmbolnăvesc.

Nu spun să vă alăptaţi copilul atât de mult, dar nici să-l înţărcaţi neaparat până în 2 ani.

Asta este părerea unei mame şi nicidecum al unui specialist. Vorbesc din experienţa proprie şi atât!