Georgiana, fetiţa diafană a plecat...

 

Toată lumea spera! Am sperat şi eu. Scriu acest articol pentru că sunt persoane care m-au întrebat de Georgiana. Nu am putut să le răspund. Eu încă o mai văd cum ...

cum îşi ţinea mânuţele lângă ea şi privea undeva departe... într-o lume frumoasă unde ea merita şansa să existe.
Eu încă o mai văd...şi pe ea şi pe ceilalţi îngeri frumoşi şi ştiţi...nu pot să mă trezesc, nu pot să înţeleg...
De asta îmi doresc acea asociaţie...să îi pot ajuta eficient. Printr-o fundaţie banii se strâng mai repede şi mult mai bine. Trebuia să mă gândesc mai repede. Uneori îmi spun că poate atunci...

"Georgiana a plecat la Doamne Doamne in seara zilei de 29 iulie 2010. Minunita s-a stins. In urma ei au ramas amintiri frumoase, amintiri pe care le-a sadit in sufletele parintilor si bunicilor, in sufletele tuturor celor care au cunoscut-o. Au fost sapte anisori grei, nemarturisit de grei, petrecuti in treacatul prin aceasta lume, timp in care parintii au facut tot ce le-a stat in putere sa fie fericita. Şi chiar au reusit!
Am avut sansa sa o intalnesc pe Georgiana alaturi de parintii sai, Victorita si Cristian, anul trecut. Am intalnit o fetita fericita, voioasa şi luminata de o bucurie ingereasca. Zilele acestea, am revazut-o pentru ultima data: un chip frumos de ceara peste care s-a asternut linistea, imbracata in rochita alba pana la picioruse. Era ireal de frumoasa, era de o pace serafimica. Mama i-a indeplinit dorinta pe care cu cativa ani in urma micuta i-o adresase lui Mos Craciun: rochita alba.
Georgiana a avut sansa sa faca parte dintr-o familie frumoasa, puternica, asa cum rar mai intalnesti, si care stie sa ramana unita indiferent de incercarile pe care Dumnezeu le-a randuit. O familie care va reusi sa treaca si peste momentul cumplit al despartirii de Georgiana.
Este o poveste de viata care va dainui peste ani in sufletele tuturor celor care au cunoscut-o. Ne vom aminti de fetita voioasa care a stiut sa lupte pentru fiecare clipa petrecuta alaturi de cei dragi; ne vom aminti de Georgi ca de un inger care a stat printre noi, cu noi şi pentru noi, ca sa ne invete o lectie. O lectie mare, insuportabil de dureroasa dar atat de adevarata: suferinta nemeritata indurata impreuna ne poate mantui pe toti, in suprema unire cu Hristos. Aceasta este, de fapt, fericirea ultima.
Dumnezeu sa va intareasca pe voi, parintii, sa treceti peste aceasta incercare, uniti pe veci cu Hristos şi cu Georgi, in speranta vie, promisa şi adevarata a Invierii. Ne vom intalni cu Georgi in Invierea lui Hristos. Georgi are acum o alta şi inalta chemare, a carei taina o vom intelege total, cand ni se vor descoperi toate tainele lumii. Iar tu, pururi a noastra Georgi, suflet pur, ostoit şi dalb – roaga-te pentru noi!
Cine poate uita atingerea diafana şi nepamantesc de pura a unei aripi de inger??..."

(Sursa: Georgiana)

Ai să-mi lipseşti cu siguranţă micuţo... Pentru mine ai fost ireal de puternică, ireal de frumoasă. Chiar dacă am tăcut, te-am iubit din tot sufletul. Defapt vă iubesc pe toţi împreună şi pe fiecare în parte...

Nu am să te uit niciodată Georgi!