sâmbătă, 8 decembrie 2012

Vaccinurile în loc să prevină, ne îmbolnăvesc. Ce soluţii avem?

Vaccinurile în loc să prevină, ne îmbolnăvesc.
Ce soluţii avem?

Dr. Christa Todea-Gross
Cluj-Napoca
        I.            Vaccinurile în loc să prevină, ne îmbolnăvesc
            Scopul vaccinurilor „obligatorii” la copii este de a-i feri de anumite boli, în special de bolile infectocontagioase denumite şi „bolile copilăriei”. Inevitabil se pune întrebarea cât de periculoase sunt aceste „boli ale copilăriei”? Între timp s-a observat că ele nu reprezintă un real pericol pentru copii, ci dimpotrivă, îi ajută la formarea unui sistem imun sănătos, ba chiar îl apără şi uneori îl vindecă de alte boli grave. Bolile copilăriei ar trebui făcute până la pubertate, în special de către fete, pentru ca atunci când nasc, să posede un titru ( cantitate ) suficient de anticorpi pentru apărarea copilului. Odată cu vaccinarea se constată efectul invers: are loc o bulversare a sistemului imun, cu repercusiuni grave pentru toate generaţiile viitoare:
1. „Bolile copilăriei” au fost amânate până la vârsta adultă când sunt mai periculoase. Vaccinurile induc o stare de imunitate mai scăzută şi pentru un timp mult mai scurt decât cea dată de boală (cu virusurile sălbatice), şi asta în cel mai bun caz, deoarece uneori ele nu induc deloc formarea de anticorpi (aşa zisele „scăpări”). Acest lucru este uşor de înţeles deoarece virusurile vii din vaccinuri au fost atenuate (pentru a nu da boala) şi din acest motiv se formează un titru scăzut de anticorpi. Este motivul pentru care imunitatea dată de vaccin va scădea progresiv cu anii. De aceea, pentru un om care a fost vaccinat de mult timp, contactul cu un copil bolnav ( ex. rujeolă) va fi un real pericol, acesta putându-se îmbolnăvi. În consecinţă, adolescenţii şi adulţii mai ales care au un sistem imun mai puţin flexibil decât copiii şi nici nu mai au anticorpi după vaccinul din copilărie, vor face o formă mai gravă de boală. O femeie însărcinată care a fost vaccinată în copilărie şi nu a făcut boala, riscă să o facă în timpul sarcinii şi să nască un copil bolnav. La ea, anticorpii produşi în urma vaccinării au dispărut iar o revaccinare nu este eficientă. La ora actuală a crescut în România foarte mult numărul de cazuri de rujeolă la sugari, soldate uneori cu deces, deoarece femeia nu mai are suficienţi anticorpi ca să-l apere de rujeolă. Pe de altă parte studiile arată că la cei nevaccinaţi în copilărie şi care fac rujeola, se formează anticorpi naturali, de durată, care apără copilul nu doar de o nouă rujeolă, ci şi de multe alte boli grave sau chiar le pot vindeca: dacă la un copil cu un sindrom nefrotic se induce o rujeolă, s-a observat deseori vindecarea acestei boli. Exemplele pot continua şi cu alte boli contagioase (…).
2. Numeroasele reacţii adverse, bolile cronice grave şi uneori decesele provocate de vaccinuri nu motivează deloc „obligativitatea” lor la sugari, copii mici şi şcolari. Dimpotrivă, vaccinările „obligatorii” ar trebui oprite!
Bolile produse de vaccinurile „obligatorii”:
Orice vaccin conţine „antigene”( care induc formarea de anticorpi: virusuri, toxine, proteine străine, etc) şi substanţe chimice ( mercur, aluminiu, antibiotice, etc) care atacă şi aruncă sistemul imun imatur al sugarului într-o luptă inegală şi foarte periculoasă. Din această luptă, copilul va ieşi întotdeauna cu un sistem imun modificat iar consecinţele nu pot fi prevăzute de niciun medic. Reacţiile imediate (acute) sunt evidente şi deseori nu sunt atât de grave, sau dacă sunt (moartea subită a sugarului, encefalita postvaccinală, etc), ele nu sunt recunoscute în mod oficial deoarece nu există niciun interes în acest sens. Este lesne de înţeles de ce… Grav este faptul că majoritatea bolilor postvaccinale apari după ani de zile, uneori şi după zeci de ani, când nu sunt atribuite vaccinurilor. Cu toate acestea, miile de studii din lume din ultimii 40-50 de ani ( majoritatea studiilor fiind particulare sau finanţate de către Universităţi, etc.) vin să confirme ceea ce vedem cu mare îngrijorare în zilele noastre: s-au înmulţit enorm leucemiile şi alte boli cronice deosebit de grave care în trecut erau foarte rare la copii. Acum ne confruntăm şi cu adevărate epidemii cu astfel de boli: encefalite cronice, leucemii, autism, hiperactivitatea (sindromul ADHD). Sunt tot mai frecvente bolile alergice grave: astmul bronşic, alergiile la alimente, bolile autoimune (reumatismale, intestinale ), etc. Toate aceste boli sunt determinate de către un sistem imun slăbit, bulversat care nu mai face faţă provocărilor care sunt vaccinurile „obligatorii”, combinate şi mult prea multe pentru organismul sugarilor (trivaccin, tetravaccin, pentavaccin, hexavaccin, heptavaccin). Un sugar în România primeşte până la vârsta de 1 an nu mai puţin de 27 de vaccinuri „obligatorii”(!), conforma Calendarului de vaccinare, ORDIN NR.1.318 DIN 19.10.2009.
În continuare voi aminti cele mai frecvente şi grave boli provocate de vaccinurile „obligatorii”, cu o succintă descriere a bolilor precum şi enumerarea vaccinurilor care le provoacă.
a.       alergiile şi bolile alergice:
·         50% dintre americani suferă de o formă de alergie (1)
·         În România 1 din 5 copii are o astfel de afecţiune;
·         S-a putut dovedi experimental o creştere al anticorpilor IgE (Imungolbuline E), răspunzători de reacţia alergică după vaccinuri atât cu virusuri vii (ROR: rujeolă, oreion, rubeolă) cât şi după vaccinuri cu virusuri atenuate sau cu toxine (DTP: diftreo-tetanp-pertussis). Valorile normale ale IgE sunt 50-200 ng/ml. Alergenul care induce o creştere al IgE şi implicit o reacţie alergică, poate fi oricare dintre componentele vaccinului: virusul viu, toxina, aluminiul sau mercurul, etc. (2)
·         În cazul copiilor vaccinati cu DTP (diftero-tetano-pertussis ) numărul bolilor alergice este dublu faţă de copiii nevaccinaţi. (3)
Care sunt aceste boli?
·         alergii cutanate (ale pielii) : eczema sau dermatita alergică/atopică care este o afecţiune cronică a pielii caracterizată prin inflamaţie, eritem (înroşire) şi apariţia de vezicule, scuame şi prurit. Afecţiunea apare mai frecvent la sugari şi este vorba de o reacţie exagerată a sistemului imun. Incidenţa ei s-a dublat , ba chiar s-a triplat conform ultimelor statistici în ultimii 30 de ani. Cu toate acestea nu se cunosc cauzele, conform medicinii alopate. Direcţia de „căutare” al cauzelor este mereu în altă direcţie decât cea a vaccinurilor…. O serie de autori fac astăzi legătura dintre această afecţiuni şi vaccinurile administrate sugarilor, în special a vaccinului ROR ( rujeolă, oreion, rubeolă);(Martin Hirte 2008);
·         alergii ale căilor respiratorii : rinita alergică şi astmul bronşic alergic. Ambele sunt „înrudite“ cu eczema atopică, apărând la contactul cu aceleaşi alergene ( praf de casă, polen sau acarieni), ba chiar coexistă uneori aceste boli: rinita alergică se asociază în timp cu astmul bronşic, la fel şi urticaria. Tot mai des se face legătura dintre aceste afecţiuni şi vaccinurile, în special vaccinul antipertussis (împotriva tusei convulsive), componentă a vaccinului DTP (4), dar şi cu alte vaccinuri: antihepatitic B şi vaccinul antigripal.(5).
·         alergie la proteinele din laptele de vacă: este o afecţiune pe care o recunoaştem de la naştere, exteriorizată prin colici şi scaune diareice. Dacă vom vaccina pe aceşti copii, riscul de a face ulterior o encefalită, este mare. Alţi copii nu sunt alergici de la naştere, dar devin devin după aceea dacă vor fi vaccinaţi, în special cu trivaccinul DTP. În ambele situaţii, ei vor dezvolta alergii noi când vor creşte şi vor veni în contact cu diferiţi alergeni din mediul înconjurător (6). Alteori boala debutează doar la vârsta adultă.
·         alergia la gluten sau celiachia. În forma ei cea mai gravă, alergia se exprimă prin celiachie ( alergie la gluten – o proteină din grâu), copilul fiind nevoit să consume pâine, produse de patiserie, prăjituri, etc, doar din alte cereale decât grâu. În 1953, la cei diagnosticaţi cu „schizofrenie”, se constata frecvent şi celiachia ( în această perioadă încă nu se putea face cu precizie o diferenţiere între autism şi schizofrenie). Rimland a fost primul care a făcut legătura între autism şi celiachie, care erau două entităţi ce debutau împreună. El scria în 1967 despre bolnavii cu autism că prezintă în mod frecvent „ simptomele unor tulburări gastro-intestinale”. (7). Consumul de gluten poate modifica foarte mult comportamentul copilului. Sunt copii cu autism care, după consum de gluten, „o iau razna” zile întregi. Este destul să consume un biscuit, câteva cereale, un hamburger, etc. La unii dintre copii care au fost diagnosticaţi mai târziu cu autism, s-a constatat din relatările părinţilor că au suferit în copilărie de celiachie. ( 8) Celiachia apare frecvent după vaccinul TDP. ( 9)
b.      bolile autoimune : sunt boli în care sistemul imun este modificat şi nu mai recunoaşte propriile structuri, ci le consideră ca fiind străine, luptându-se împotriva lor şi distrugându-le prin intermediul unor anticorpi, numiţi „autoanticorpi”. Mulţi autori descriu legătura între aceste boli şi vaccinurile „obligatorii” din copilărie. (10)
Boli autoimune reumatismale şi digestive:
·         artrita reumatoidă juvenilă (ARJ): este o boală a cărei apariţie în copilărie este legată în special de vaccinurile antihepatitic B şi antirubeolic.(11) ARJ este o boală cronică autoimună în care organismul, prin intermediul autoanticorpilor, reacţionează împotriva proriilor structuri din articulaţii (sinoviala) provocând creşterea lichidului sinovial articular asociată cu inflamaţie, durere şi mobilitate articulară scăzută. Cauzele, evident nu sunt cunoscute. Se presupune (aşa cum ne-am obişnuit deja), o predispoziţie genetică şi influenţa mediului înconjurător. Deşi s-au găsit anumiţi markeri genetici la unii dintre copiii afectaţi, prezenţa lor nu poate fi o cauză certă deoarece nu se găsesc decât la unii dintre pacienţi şi sunt cazuri în care markerul este prezent dar copiii sunt sănătoşi. Faptul că vaccinurile pot cauza boala nu este acceptat în mod oficial.
·         boala Crohn şi rectocolita ulecro-hemoragică. Amândouă sunt boli autoimune foarte grave, invalidante, fiind tratate paleativ (fără a se putea vindeca) medicamentos şi deseori chirugical. În ultimii ani se observă o creştere alarmantă al cazurilor de boală Crohn la copii. În Scandinavia a crescut incidenţa bolii de 5 ori între anii 1990-2001. (13) Boala apare frecvent după vaccinarea antirujeolică (ROR).Virusul rujeolic este găsit în mucoasa intestinală şi în celulele din sânge (14)
·         diabetul zaharat tip I, insulinodependent (DZ tip I): apare frecvent la 2-4 ani de la administrarea vaccinurilor antihepatitic B, Hib sau ROR ( 15) În majoritatea cazurilor sunt afectaţi copiii între 3 şi 6 ani. ( 16) În perioada 1989 – 1991, odată cu introducerea vaccinului antihepatititic B la sugarii de 6 luni, s-a observat o creştere a frecvenţei DZ tip I cu 60%! (Classen 1996). Alt studiu arată că la 2 luni de la vaccinare are loc o dublare a cazurilor de diabet zaharat tip I (CDC 1998, Poutasi 1996).
Boli neurologice autoimune:
·         neuropatii periferice: sunt mai frecvente la nivelul feţei, al braţelor şi mai ales la nivelul ochiului cu grave tulburări de vedere care lasă sechele definitive. (17) Toate vaccinurile care conţin Thiomersal şi aluminiu pot provoca astfel de afecţiuni neurologice (Waly 2004).
·         sindromul Guillain-Barre: este o afecţiune acută a sistemului nervos periferic soldată de o paralizie flască a muşchilor, mai mult sau mai puţin accentuată, cauza fiind vaccinurile sau diferite infecţii. Boala debuteaza la câteva săptămâni sau luni de la vaccin, motiv pentru care nu se stabileşte de obicei legătura cu vaccinul. (18) Sindromul apare mai frecvent după vaccinurile antigripal, antihepatitic B, rujeolă şi FSME (împotriva boreliozei dată de căpuşă). Boala durează câteva săptămâni după care uneori simptomele cedează, alteori rămân sechele. Uneori boala se agravează iar în 6% din cazuri tinerii decedează, procentul crescând odată cu vârsta.
·         encefalita acută demielinizantă (ADEM): apare după vaccinul antirujeolic (ROR) între zilele 5-15 şi nu este provocată de virusul în sine ci de o reacţie alergică. Ea apare şi după vaccinul antipertussis (DTP), antirabic şi antihepatitic B. Ce rol însă joacă alergia în cadrul enfalitei, s-a putut demonstra doar când renumitul om de ştiinţă Thomas Rivers descoperă fenomenul în anul 1935, denumit şi „Encefalomielita Alergică Experimentală” (EAE). Până atunci medicii au crezut că encefalitele sunt provocate de un anumit virus sau bacterie care provoacă o infecţie a sistemului nervos. Deşi se căutau agenţii virali sau microbieni în ţesutul nervos afectat de encefalite, aceştia nu au fost găsiţi. Secretul este dezvăluit doar când Rivers face un experiment prin care provoacă la maimuţe o encefalită prin introducerea în mod repetat a unui extract steril din creierul şi măduva unui iepure. (Rivers, T.M., et al., 1935). De acum se ştia că encefalitele reprezintă un fenomen alergic. Ea este identică cu encefalita care apare rareori după boli infectocontagioase precum rujeola şi tusea convulsivă, dar apare frecvent după vaccinuri îndreptate împotriva acestor boli, unde mielina (învelişul nervilor) joacă rol de „antigen” şi nu virusul. Orice vaccin reprezintă o agresiune din afară şi poate provoca, prin intermediul proteinelor străine sau a substanţelor toxice pe care le conţine (aluminiu, mercur), o astfel de encefalită alergică. Organismul formează autoanticorpi îndreptaţi împotriva mielinei pe care o distruge, provocând demielinizarea şi în final encefalita autoimună demielinizantă (12). Cel mai alergic este vaccinul antipertussis.
Observaţie: mielinizarea nervilor din creier şi măduvă începe imediat după naştere şi se dezvoltă în continuare, în functie de fiecare sector nervos, până la vârsta de 15 ani, iar la o parte dintre nervi până la 45 de ani! Vaccinurile pot duce la o încetinire a mielinizării provocând tulburări de vorbire la copil, sau la întreruperea mielinei când apare encefalita demielinizantă. Aceasta la rândul ei provoacă în timp boli precum hiperactivitatea sau ADHD si autismul (clasificate de Harris Coulter în „sindromul postencefalitic”). Printr-un mecanism asemănător se produc şi bolile neurologice descrise în continuare.
·         mielita transversă: este o afecţiune care duce la distrugerea măduvei spinării prin demielinizarea fibrelor nervoase şi se caracterizează prin paralizii, crampe musculare, dureri de spate şi tulburări senzitive. Prognosticul este de obicei nefavorabil, în majoritatea cazurilor rămân sechele nervoase sau boala evoluează spre scleroză multiplă. Sindromul apare după vaccinul antihepatitic A şi B, vaccinul antitetanos şi ROR (rujeolă, oreion şi rubeolă). (19)
·         Scleroza multiplă: este o boală foarte gravă a sistemului nervos, cu distrugerea lui în „pusee”. Perioadele de sănătate aparentă sunt întrerupte de perioade acute, cu distrugeri parţiale ale sistemului nervos. După vaccinul antihepatitic B administrat tinerilor din Franţa în 1998, s-a observat apariţia multor astfel de cazuri, motiv pentru care s-a luat decizia de sistare a vaccinării. A urmat un studiu efectuat în Maria Britanie legat de această cauzalitate şi s-a constatat că riscul de a face scleroza în plăci creşte de 3 ori după vaccinul antihepatitic B. (20) La noi în ţară, acest vaccin se administrează începând de la naştere.
·         Autismul: este o tulburare neurologică gravă a copilului mic, apărută pe fondul unei encefalite cronice, postvaccinală, motiv pentru care Harris Coulter a inclus-o împreună cu hiperactivitatea sau ADHD în „sindromul postencefalitic”. Este însoţită adeseori de tulburări psihice. Atât Harris Coulter cât şi alţi autori au făcut legătura dintre această afecţiune şi vaccinurile, în special ROR şi vaccinurile care conţin mercur şi aluminiu (DTP, etc). În America asistăm la o adevărată epidemie de autism în rândul copiilor vaccinaţi „obligator” cu peste 30 de vaccinuri, combinate sub diverse forme. Boala este tot mai frecventă şi în România, unde sugarii noştrii se „bucură” de câţiva ani de acelaşi regim de vaccinare.
Aceste boli sunt discutate şi adeseori clasificate ca fiind boli neurologice autoimune, motiv pentru care le-am inclus în această categorie. S-a observat o cauzalitate între bolile neurologice postvaccinale şi alergiile postvaccinale. Unele le pot provoca pe celelalte, de aceea ele coexistă adeseori: copiii cu autism au alergii alimentare, etc. Deja cu 20 de ani în urmă era descrisă de către unii autori legătura dintre autism, dislexie şi bolile autoimune. (21)
c.       Boli de sânge şi boli maligne:
·         Toate vaccinurile pot induce cancerul! ( 22)
·         Trombocitopenia: este o boală de sânge care afectează numărul de trombocite, produse în cantitate insuficientă. O scădere importantă poate provoca hemoragii grave, fiind nevoie de o supraveghere continuă. Dintre vaccinurile care pot provoca astfel de boli se numără în primul rând vaccinul antitetanos (23) dar s-a observat apariţia acestei afecţiuni şi după vaccinurile antirujeolic, antirubeolic şi vaccinul combinat ROR (24). La unul din 22.000 de copii vaccinaţi împotriva rujeolei apare purpura trombocitopenică (25).
·         Vasculite: sunt boli ale vaselor de sânge şi este descrisă apariţia unor astfel de cazuri după vaccinul antihepatitic B şi vaccinul antigripal ( 26);
·         Leucemii: sunt boli maligne provocate de vaccinul antirujeolic (27); nu sunt excluse şi alte vaccinuri;
·         Tumori maligne ale pielii: s-a făcut legătura între acest tip de boală şi vaccinul antirujeolic (28);
·         Neuroblastomul: poate fi provocat de vaccinul antipoliomielitic ( 29);
·         Tumori cerebrale: pot fi provocate de vaccinul antipoliomielitic (30).
d.      Miofascita macrofagică: este o afecţiune mai puţin cunoscută, descrisă pentru prima dată de Gherardi în 1998. Boala apare mai frecvent după vaccinul antihepatitic B şi uneori după cel antitetanos (31). Boala se caracterizează prin dureri mari apărute la locul injecţiei, urmate în timp de câteva luni sau chiar ani, de slăbiciune musculară, cu dureri difuze musculare şi articulare, tulburări neurologice şi alte simptome. Boala pare să fie una autoimună, cu autoanticorpi îndreptaţi împotriva enzimei musculare creatinkinaza ( KC). Adeseori se cronicizează, putând evolua spre scleroză multiplă.
e.       Convulsii : sunt observate în special după vaccinul ROR, cu un risc de 1:1000 ( 32). Majoritatea sunt convulsii febrile şi apari cel mai frecvent după vaccinurile combinate ( penta- şi hexavaccin). Convulsiile febrile pot fi cauza convulsiilor cronice, epileptice, apărute mai târziu. Datorită faptului că distanţa dintre ele este mare, nu se doreşte să se facă o legătură între cele două tipuri de convulsii. Trebuie remarcat un caz de epilepsie apărut la un copil la scurt timp după vaccinarea antipolio. Boala a regresat după tratament cu cortizon ( medicament dat în boli autoimune), ceea ce a convins pe medici că a fost vorba de o boală autoimună a creierului soldată cu convulsii epileptice. ( 33)
f.        Episoade hipotone-hiporeactive (HHE): sunt stări sub formă de colaps care apari cel mai frecvent în primele 3-4 ore de la vaccin, cel mult la 48 de ore. Aceste atacuri se caracterizează prin apariţia unei stări confuze, cu slăbiciune musculară şi cianoză. Nu se cunoaşte mecanismul dar se presupune că este vorba de un dezechilibru între circulaţia cerebrală şi starea de conştienţă. Efectele tardive ale unui astfel de episod nu au fost studiate niciodată până acum. Doar în SUA s-au numărat 215 de astfel de cazuri între anii 1996-1998 care au evoluat spre boli neurologice precum autism, leziuni cerebrale sau tulburări de dezvoltare soldate cu convulsii.(34 ) La 93% din cazuri s-a constatat că atacurile au apărut după vaccinuri care au şi componenta antipertussis ( împotriva tusei convulsive).
g.       Tipătul encefalitic”: este un ţipăt caracteristic care apare în cazul bolilor neurologice. El apare însă frecvent după vaccinuri, la 3 din 1000 de copii vaccinaţi (35), în special după cele cu componenta antipertussis (DTP) şi durează de obicei ore întregi, uneori zile la rând, fără ca copilul să poată fi liniştit. Harris Coulter afirmă că acest ţipăt este de obicei simptomul de debut al unei „encefalite latente postvaccinale” care duce la demielinizarea sistemului nervos al copilului, provocând în timp tulburări nervoase : hiperactivitate, sindromul ADHD sau chiar autism ( 36)
h.      Apneea : este vorba de perioade scurte în care sugarul nu respiră. Dacă apneea este prelungită poate interveni decesul, cunoscut şi sub denumirea de „sindromul morţii subite” al sugarului. Mulţi autori au constatat că acest sindrom nu are o cauză necunoscută aşa cum doreşte medicina alopată să ne convingă, ci dimpotrivă, este vorba de o reacţie postvaccinală apărută mai ales după vaccinul DTP . Acest vaccin a fost descris de Barbara Fisher şi de Harris L.Coulter în 1985 ca fiind un „un glonte tras în întuneric” care provoacă multe reacţii adverse grave, inclusiv atacul de apnee şi moartea subită. (Harris L. Coulter, 2004, (5), p. 44)
i.         Miocardita: este o infecţie a musculaturii inimii, provocată de variate tipuri de virusuri ( gripale, etc) dar s-a observat apariţia ei şi după vaccinul DTP şi antipolio, soldându-se uneori cu deces. ( 37 )
j.         Adenopatii, osteite, osteomielite, forme grave de tubercuoză (TBC) : sunt afecţiuni date de vaccinul BCG (împotriva tuberculozei). ( 38) Certurile repetate legate de acest vaccin au determinat OMS-ul (Organizaţia Mondială a Sănătăţii) să facă un studiu. Au ales două colectivităţi de oameni din India: vaccinaţi cu BCG şi nevaccinaţi. S-a constatat că tuberculoza este mult mai frecventă la cei vaccinaţi decât la cei nevaccinati. Din acest motiv vaccinul BCG nu a mai fost considerat din acel moment – anul 1975 - ca fiind obligator. ( 39) Cu toate acestea medicii pediatrii au continuat să vaccineze copiii din Germania până în anul 1998. De aici rezultă că în cazul unor complicaţii postvaccinale, nu statul se făcea răspunzător de ele, ci medicul care a administrat personal vaccinul BCG. Din anul 1998, în Germania vaccinul BCG aparţine trecutului. Nu acelaşi lucru îl putem spune despre România. Aici vaccinarea este obligatorie şi se face imediat după naştere.
k.       Moartea subită a sugarului. Fiindcă până la ora actuală medicina nu a găsit nicio cauză pentru astfel de cazuri, a mai denumit-o „sindromul morţii subite la sugar”. Acest sindrom, numit în trecut şi „moartea din faşă”, este una dintre cauzele frecvente ale mortalităţii sugarului (0-1an), dar şi a copilului de 1-13 ani ( cu excepţia accidentelor) din ţările dezvoltate. Oare să fie chiar aşa? Să nu se fi găsit vreodată la nicio autopsie o cauză organică? Nicidecum. Mulţi autori au găsit încă în urmă cu mulţi ani care sunt cauzele acestui sindrom. Factorii de risc sunt în primul rând vaccinurile, în special trivaccinul DTP ( diftero-tetano-pertussis). În revista Pediatric Infections Disease din ianuarie 1983, a apărut un studiu al Facultăţii de Medicină UCLA, despre legătura dintre trivaccinul DTP şi moartea subită a sugarului. Studiul făcut de Dr. Larry Baraff şi colaboratorii săi, este cea de-a treia lucrare importantă, care face legătura dintre moartea subită a copilului şi vaccinuri, mai ales cu vaccinul pertussis ( împotriva tusei convulsive), componentă a vaccinului DTP ( 40 ). Au urmat şi alte studii care au ajuns la aceeasi concluzie. S-au mai constatat cazuri de moarte subită după vaccinul antihepatititic B ( Niu 1999). Nu sunt excluse însă nici alte vaccinuri.
3.      Sistemul imun nu este pe deplin cunoscut nici la ora actuală
Sistemul imun nu este pe deplin cunoscut nici la ora actuală, cu atât mai puţin la sugari şi adolescenţi când organismul se află într-un proces de dezvoltare continuă. Este previzibil faptul că în această peroadă se deschid nişte „porţi unice” care duc la dezvoltarea şi perfecţionarea sistemului imun şi care ulterior nu mai sunt accesibile. În acelaşi timp există şi faze de maximă vulnerabilitate la agenţi externi, când pot debuta o serie de boli cronice. Ar fi prea simplu să se pună aceste faze vulnerabile pe seama unei predispoziţii genetice sau a unei boli moştenite ştiind că până la ora actuală „ nu a fost găsită nici măcar o genă care să fie responsabilă pentru astmul bronşic sau diverse alergii”, afirmă Erika von Mutius. Genele încă nu sunt bine studiate. A fost o surpriză să se constate la „descifrarea” genomului uman că cele 35 000 de gene pe care le moştenim fiecare în parte de la părinţii noştrii, sunt identice în procent de 99,9% cu cele ale tuturor oamenilor de pe planetă. Se poate reduce întreaga noastră personalitate, talent, slăbiciuni, etc la acel procent infim de 0,1%? Să depindă individualitatea fiecăruia dintre noi de această mică diferenţă genetică? Desigur că nu, ar fi absurd. „ Este falsă teoria conform căreia genele moştenite îl exprimă pe om şi în cel mai bun caz se pot produce mici variaţii care duc la o dezvoltare şi adaptare mai bună. Adevărat este exact contrariul. Genele sunt clapele unui pian la care se pot cânta repertorii foarte variate iar muzica suntem noi…”. (41) Este inadmisibil faptul că de la 4-5 vaccinuri unice făcute în trecut s-a ajuns la ora actuală la 30-35 de vaccinuri / copil, în diferite combinaţii, fără a fi făcute studii ( cel puţin nu sunt oficiale) care să ne asigure că sistemul imun al sugarului este pregătit pentru astfel de agresiuni din afară, fără să ni se arate consecinţele lor în timp (tinăr, adult, vârstnic), fără să se facă studii comparative între copiii vaccinaţi şi cei nevaccinaţi (deşi sunt mulţi astfel de copii), fără multe alte informaţii pentru publicul larg care nu se poate apăra de intenţiile foarte îndoielnice, cu scopuri finaciare şi nu numai(…) ale marilor companii farmaceutice din lume, producătoare de vaccinuri. Bolile grave şi tot mai multe apărute după vaccinuri ne îndeamnă să luăm atitudine şi să căutăm soluţii ca să stopăm o perpetuă îmbolnăvire a copiilor noştrii şi a tuturor generaţiilor care vor urma.
      II.            Care sunt soluţiile?
1.      Nevaccinarea. Dar cum este posibil acest lucru din moment ce vaccinurile sunt obligatorii? Adevărul este altul. Vaccinurile sunt toate opţionale iar refuzul lor este un drept fundamental al oricărui cetăţean român, cu atât mai mult al unui părinte a cărui copil este minor şi nu poate decide singur. Baza legală de refuz al unui vaccin în România este tratată pe larg în acest Anuar.
2.      Un stil de viaţă sănătos al gravidei.
Din timpul sarcinii, femeia poate crea deja un mediu propice viitorului ei copil astfel încât la naştere acesta să moştenească un sistem imun sănătos, capabil să învingă bolile:
o    să evite toxicele (ţigări, cafea, alcool),
o    să nu se vaccineze (antitetanos, antigripal, etc) fiindcă în timpul sarcinii sistemul imun al gravidei suferă mari schimbări: apare o toleranţă imunologică faţă de un ţesut străin, cum este şi cel al copilului, ca astfel să nu poată fi respins şi eliminat. Această toleranţă imună este foarte benefică pentru gravidă deoarece şi alte disfuncţii ale sistemului ei imun se vor estompa acum, cu şanse mari de vindecare. Acesta este motivul pentru care o femeie care naşte mai mulţi copii, îşi întăreşte sistemul imun şi nu va suferi de boli alergice, autoimune, etc. Dar câte mame în ziua de azi nasc mai mult de 2 copii? Un vaccin în timpul sarcinii va fi periculos pentru copil. La antigenul din vaccin (virus, toxina tetanică) se adaugă şi componentele toxice şi alergice cu efect negativ asupra copilului (aluminiul din vaccinul antitetanos şi mercurul din vaccin antigripal). Mercurul din plombele mamei, cu conţinut de peste 50% mercur organic, trece de asemenea în sistemul nervos al copilului cu riscul apariţiei autismului. La gravidă vaccinul va putea provoca reacţii alergice.
o    să nu consume antiobiotice, imunodeprimante şi alte medicamente care ar putea să modifice sistemul ei imun şi implicit al copilului. „În societatea noastră femeile gravide şi copiii vor fi întotdeauna cei mai sensibili şi mai expuşi la medicamente!” (42)
o    să consume alimente naturale, fără adausuri chimicale sau modificate genetic;
o    nu are nevoie de suplimente cu vitamine şi minerale iar sarea iodată este total contraindicată; o alimentaţie sănătoasă acoperă aceste necesităţi;
o    dacâ trăieşte la ţară să nu evite contactul cu animalele, cu aerul din grajd şi să consume lapte de vacă proaspăt muls, toate acestea întărind sistemul ei imun dar şi pe cel al copilului.
3.      După naştere:
Mama să continuie acelaşi stil de viaţă sănătos din timpul sarcinii, la care se mai adaugă două condiţii:
o    să alăpteze copilul cu orice preţ, fiind cel mai bun aliment care oferă sugarului tot ceea ce are nevoie: substanţe nutritive, anticorpi, creşterea coeficientului de inteligenţă, etc. şi
o    să nu se vaccineze. Un vaccin administrat după naştere poate readuce alergiile sau bolile alergice ale femeii de dinaintea sarcinii şi în felul acesta astmul bronşic, eczema alergică sau rinita alergică se vor manifesta din nou, ba chiar se vor putea agrava. (43)
Copilul va avea mari şanse de a fi sănătos dacă vor fi îndeplinite câteva condiţii importante:
o    Să simtă prezenţa mamei (contactul fizic, dragostea, liniştea sufletească) în primii 3 ani de viaţă, primul an fiind cel mai important. Între mamă şi copil este o simbioză perfectă;
o    Să fie alăptat la sân minim 6 luni; în lipsa alimentaţiei naturale, să fie hrănit cu lapte de vacă, proaspăt muls, diluat şi îndulcit corespunzător; dacă este alergic la laptele de vacă, se poate înlocui cu lapte de capră sau de iapă.
o    Diversificarea alimentaţiei să se facă cu alimente naturale, preparate de mamă, cu excluderea obligatorie a semipreparatelor (!) şi a oricărui aliment ce conţine conservanţi (iaurturi, budinci, etc).
o    Să nu fie vaccinat;
o    Dacă are febră: va fi hidratat cu ceaiuri, compoturi, sucuri de fructe preparate personal, supe, (în funcţie de vârstă) iar febra (până la 38 grade Celsius la sugarii sub 7 luni şi 39 grade Celsius la cei peste 7 luni) nu se va combate cu antitermice ci prin împachetări sau frecţii cu oţet/ spirt sanitar. Pe cât posibil să nu se folosească medicamente antitermice, antiinflamatoare (Nurofen), antialgice (Algocalmin), Paracetamol şi nicidecum antibiotice. Organismul se apără prin febră care este benefică şi timp de 3 zile nu se va trata. Prin tratarea febrei se provoacă o imunosupresie. Apetitul revine după cele trei zile de febră şi copilul va fi din nou energic şi sănătos. Scutecele gen „pampers” nu sunt indicate în febră, căci reţin căldura. Dacă nu scade febra în ziua a 4-a, este recomandată o investigare mai minuţioasă.
o    Sub vârsta de 6 luni, sugarul nevaccinat, bine îngrijit, nu are niciun motiv să facă febră, avand încă anticorpii de la mamă, iar dacă este alăptat la sân este foarte bine protejat de infecţii. Dacă totuşi apare febra, trebuie găsită cauza. Un sugar vaccinat va face inevitabil febră după fiecare vaccin fiindcă i se induce o uşoară stare de viroză. Febra va fi tratată în majoritatea cazurilor cu antitermice care provoacă imunosupresie. Aceasta la rândul ei va predispune la alte viroze şi infecţii care din nou vor fi tratate cu antitermice, antiinflamatorii sau chiar antibiotice. De la naştere şi până la 6 luni un sugar în România primeşte „doar” 19 vaccinuri. În felul acesta se formează un cerc vicios din care copilul va ieşi cu un sistem imun bulversat, depăşit de situatie şi predispus la infecţii şi boli alergice.
o    După vârsta de 6 luni, copilul nevaccinat nu mai este apărat de anticorpii de la mamă, dar el îşi formează propriul sistem imun. Acum pot apărea infecţii uşoare, cu febră, iar tratamentul trebuie să fie unul cât mai puţin agresiv şi fără antibiotice (acestea sunt ineficace în viroze şi scad imunitatea). Febra apărută din cauza erupţiilor dentare nu va fi tratată cu antitermice ( 44 )
o    Să nu trăiască într-un mediu prea „steril”, ci să fie lăsat să se murdărească pentru a-şi dezvolta o imunitate sănătoasă; contactul cu animale este benefic;
o    Să fie lăsat să se joace cu alţi copii, chiar cu riscul de a face boli uşoare, virale, şi infectoconatgioase (bolile copilăriei); acestea îi vor întări sistemul imun.
4.      Tratamentul în bolile contagioase (rujeolă, rubeolă, varicela, etc):
o    copilul va fi bine hidratat, ferit de căldură excesivă sau de frig şi curent,
o    va fi alimentat natural (la sân) iar în lipsa acestuia cu lapte proaspăt de vacă, de capră sau de iapă, diluat şi îndulcit corespunzător;
o    va fi hidratat cu ceaiuri, compoturi, sucuri de fructe preparate personal, supe mai sărate, deoarece sarea stimulează puţin setea şi este mai uşor de hidratat;
o    combaterea febrei: a fost descrisă anterior. Frecţiile se fac pe întreg corpul şi ajută astfel la scăderea febrei dar şi la provocarea erupţiei care duce apoi la vindecare; în cazul rujeolei, rubeolei şi a oreionului, febra durează de obicei 3 zile, după care apare erupţia, moment în care starea copilului se ameliorează şi scade febra;
o    este evitată baia;
o    este ferit de lumină puternică, zgomot, musafiri,
o    sa fie ţinut cât mai mult la pat ( să se joace în pat);
o    vărsăturile ( puţine şi în cantitate mică ) sunt normale la debutul bolii,
o    dacă are fraţi, să nu fie izolat de ei, ci dimpotrivă, este bine să facă şi ei boala pentru a dobândi o imunitate naturală îndelungată şi astfel să-şi întărească sistemul imun. „Se ştie că la un copil nevaccinat, dezvoltarea lui este foarte bună, lipsită de boli grave iar consultaţiile la medic sunt foarte rare.”(45)
Concluzii:
·         Dacă vaccinarea „obligatorie” continuă în acelaşi ritm, în curând toate generaţiile viitoare vor suferi de boli alergice !( 46 )
·         Un singur vaccin poate provoca una sau mai multe boli. Prin combinarea lor însă ( aşa cum se întâmplă acum), se înmulţesc bolile, se intercondiţionează şi se agravează reciproc. Cu cât sunt administrate copiilor mai multe vaccinuri combinate ( pentavaccin, hexavaccin), cu atât va fi mai dificilă studierea reacţiilor secundare şi a bolilor pe care le provoacă fiecare vaccin în parte;
·         Pentru un singur copil din Uniunea Europeană, părinţii scot din buzunar sute de Euro pentru vaccinurile „obligatorii”. Astfel vaccinarea rămâne o afacere foarte rentabilă pentru Companiile de medicamente şi nu numai (…) şi nimeni nu are interesul s-o oprească;
·         Părinţii sunt singurii care mai pot lua o atitudine, spre binele lor şi al urmaşilor lor.
Bibliografie
1.) Coulter, L. Harris., Impfungen, der Grossangriff auf Gehirn und Seele”, Hirthammer, Oktober 2004, s.159-160
2.) Odelram H., Granstrom., Hedenskog, S., Duchen, K., Bjorksten, B.: Immunoglobulin E and G responses to pertussistoxin after booster immunization innrelation to atopy, local reactions and aluminium content of the of the vaccines . Pediatr Allergy Immunol 1994,5 (2):118-123
Imani, F., Kehoe, K.E.:Infection of human B lymphocites with MMR vaccine induces IgE class switching. Clin Immunol 2001, 100 (3):355-361
3.) Hurwitz, E.L., Morgenstern, H. :Effects od diphtheria-tetanus-pertussis or tetanus vaccination on allergies and allergy-related respiratory symptoms among children and adolescents in the United States. J Manipulative Physiol Therap Feb 2000, 23 (2):81-90
4.), 5.), 9.) Bernsen, R.M., Nagelkerke, N.J., Thijs, C., van der Wouden J.C.: Reported pertussis infection and risk of atopyin 8-to 12-yr-old vaccinated and nonvaccinated children. Pediatr Allergy Immunol 2008, 19 (1) :46-52
6.)Harris L.Coulter, Impfungen, der Grossangriff auf Gehirn und Seele”, Oktober 2004, s. 160
7.) Sulivan, Ruth Christ.,Hunches on some biological factors in Autism.” J.Autism 5:2, 1975, 180
8.)Coleman, Mary, „New Research Findings and Concepts in Autism”. Proceedings, 1980 Annual Meeting and Conference of the National Society for Autistic Children . Washington, D.C., 1980,198
10.) Borchers, A.T., Keen, C.L., Shoenfeld Y., Silva, J., Gershwin, M.E.:Vaccines and viruses. J investing Allergol Clin Immunol 2002, 12 (3) :155-168
Fourneau, J.M., Bach , J.M., Van Endert , P.M., Bach, J.F.: The elusive case for a role of mimicry in autoimmune diseases. Mol Immunol 2004, 40 (14-15):1095-1102
11.) Fisher, M.A., Eklund , S.A., James, S.A., Lin, X.: Adverse events associated with hepatitis B vaccine in U.S. children less than six years of age , 1993 and 1994 . Ann Epidemiol 2001, 11 (1) : 13-21
Geier, D.A., Geier, M.R.: A one year followup of chronic arthritis following rubella and hepatitis B vaccinationbased uponalalysis of the Vaccine Adverse Events Reporting System (VAERS) database. Clin Exp Rheumatol 2002b, 20 (6) :767-771
12.) HRSA (Health Resources and Services Administration):Vaccine Injury Table March 24, 1997, http://www.hrsa.dhhs.gov/bhpr/vicp/table.htm
13.) ESPED (Ehrhebungseinheit fűr seltene pädiatrische Erkrankungen in Deutschland)– Jahresbericht 1998.http//www.public.rz.uni-duesseldorf.de/esped/jabe1998.htm
14.) Kawashima, H., Mori, T., Kashiwagi, Y., et al.: detection and sequencing of measles virus fromperipheral mononuclear cells from patients with inflammatory bowel disease and autism . Dig dis Sci 2000, 45 (4) : 723-729
15) Classen, J.B.: Increased Risk of Childhood diabetes Following Immunization Receives National Recognition . 16. 2. 1998a.
16.) ESPED (Ehrhebungseinheit fűr seltene pädiatrische Erkrankungen in Deutschland ): Jahresbericht 2004, http://www.esped.uni-duesseldorf.de/jabe2004.pdf
Galler, A., Rothe, U., Stange, T., Kunath, H., et al.: Häufigkeit und klinische Characteristika des Diabetes mellitus Typ 1 in Kindesalter in Sachsen. Monatsschr Kinderheilkd 2004, 152:163-168
17.) Martin Hirte, Impfen Pro & Contra, MensSana2008 , s.102
18.) Ehrengut, W.: Fehlerquellen bei der Begutachtung von Impfschäden. Der med Sachwerst 1994, 90: 9-14
19.) Martin Hirte, Impfen Pro & Contra, MensSana 2008 , s.103
20.) Hernan, M.A., Jick, S,S., Olek, M.J., Jick, H:Recombinant hepatitis B vaccine and the risk of multiple sclerosis:A prospective study. Neurology 2004, 63:723-772
21.) Geschwind, N.et al., 1982,cap.4, 15
22.) F.und S. Delarue, Impfungen der unglaubliche Irrtum, Hirthammer 1998, s. 79-80
23.) Martin Hirte, Impfen Pro & Contra, MensSana2008, s.148
24.) Quast, U., et al;:Impfreactionen. Hippokrates (2 Aufl.), Stuttgart 1997
25.) Miller, E., waight, P., Farrington, C.P., et al.: Idipathic thrombocytopenic purpura and MMR vaccine, Arch Dis Child 2001, 84 (3):227-229
26.) Martin Hirte, Impfen Pro & Contra, MensSana2008 s.86,
27.) F.und S. Delarue, Impfungen der unglaubliche Irrtum, Hirthammer 1998, s.78
28.) Semaine des Hopitaux, 26 März 1970
29.) F.und S. Delarue, Impfungen der unglaubliche Irrtum, Hirthammer 1998, s.79-80
30.) Krieg et al., Proc. Antl. Acad. Scl. , 78, 6446, 1981
31.) Gherardi, R.K.:lessons from macrophagic myofasciitis :towards definition of a vaccine adjuvant-related syndrome. Rev Neurol 2003, 159 (2) :162-164. Review.
32.) Barlow, W.E., Davis, R.L., Glasser, J.W., Rhodes, P.H., :The risk of seizures after receipt of whole-cell pertussis or measles, mumps and rubella vaccine. N Engl J Med 2001, 345 (9) :656-661
Miller, E., Andrews, N., Stowe ,J., Grant , A., et al.:Risk of convulsion and aseptic meningitis following measles –mumps-rubella vaccination in the United Kingdom . Am J Epidemiol 2007, 165 (6) :704- 709
33.) Martin Hirte, Impfen Pro & Contra, MensSana2008, s.92
34.) Du Vernoy,T.S., Braun , M.M.: Hypotonic-hyporesponsive episodes reported to the Vaccine Adverse Event Reporting System (VAERS) , 1996-1998. Pediatrics 2000, 106 (4) :E52
35.) Aventis Pasteur MSD : Hexavac Produktmonographie 2000
36.) Coulter, H.L.: Vaccination, social violence and criminality:The medical assault on the American brain. Berkeley, CA:North Atlantic Books, 1990b
37.) Shye-Jao, 2009
38.) Dr. med G.Buchwald, Impfen das Geschäft mit der Angst, 2008, s.305
39.) Dr. med. G.Buchwald, Impfungen. Das Geschäft mit der Angst, 2008, s. 81
40.) Harris L.Coulter, Impfungen, der Grossangriff auf Gehirn und Seele”, Hirthammer, Oktober 2004, s.109
41.) Bert Ehgartner, Lob der Krankheit.Warum es gesund is tab und zu krank zu sein, Februar 2010, s. 63-65,
42.) ibidem, s.91
43.) ibidem, s.66
44.) Dr. Friedrich P. Graf, „Nicht impfen-was dann?”, 2010, s. 119
45.) ibidem, s.81
46.) ibidem, s.132

Niciun comentariu: