"Inimă în inimă cu Japonia" - Campanie de susţinere a Japoniei

 (Sursa: adevărul)

Aşa duc asiaticii oamenii pe care îi iubesc şi îi respectă...în spate! 
Ei îi duc cu drag şi nu îi consideră o greutate pe spate cum facem noi!

Deoarece astăzi nu am putut urmări ştirile despre starea Japoniei şi implicarea altor naţiuni spre a o ajuta (deşi ştiu că sunt câteva gata să intervină), vreau şi eu să întreb dacă ştie cineva cum se implică România?
Avem vreo campanie deschisă - media, crucea roşie, organizaţii, etc?

Doresc să iniţiez una. Cine e cu mine? Nu cer mult!

Cer doar să vă puneţi în locul acelor oameni care văd în jurul lor numai dezastru, prăpăd, moarte, teamă, ape, noroi, ameninţare nucleară, replici după replici, cutremure după cutremure...

Cer să vă gândiţi că natura şi dezastrul nu alege. Vine la întâmplare! Dacă "hazardul" a făcut ca acum calamitatea să se întâmple într-o ţară pregătită, nu se ştie pe cine va alege mâine. Pregătită sau nu, nimeni nu e pregătit să piardă oameni dragi. Nimeni nu e pregătit să stea nedormit zile întregi în mijlocul unei furii dezlănţuite a naturii. Aş spune chiar a...Pământului.

Nimeni nu poate fi atât de pregătit pentru a se "cutremura" aproape non-stop timp de o zi întreagă.

Să vorbim despre Japonia e una. Să iubim Japonia e frumos. Să scriem despre Japonia e o provocare. Dar acum se cere mai mult. Acum trebuie să fim alături de Japonia şi nu doar prin vorbe!

Dragii mei, Pământul este casa tuturor. Indiferent ce rasă suntem şi în care colţ de lume trăim, noi toţi suntem o familie. Într-un fel sau altul ne aparţinem unii altora,i suntem legaţi unii de alţii, depindem unii de alţii sub o formă sau alta.
Poate sunt oameni care îşi pot închipui cum ar arăta o nouă hartă a Pământului fără Japonia, eu nu pot să îmi închipui cum ara arăta nici măcar fără cea mai minusculă insulă a sa.

Am scris ieri un mail la Ambasada Japoniei, iar azi voi reveni cu un altul.

După ce voi ştii exact cum voi putea trimite coletele şi unde, sau dacă Domnia sa va putea să facă acest lucru în lcoul nostru, am să revin cu date despre: unde şi cum să trimiteţi ceea ce doriţi să trimiteţi: bani, alimente, haine, încălţăminte, apă minerală-plată, pături, produse de igienă, etc

Nu se poate ca în timp ce o ţară întâmpină astfel de încercări o alta să continue cu nimiceniile obişnuite fără să îi pese. Ca şi aici şi acolo sunt oameni care plâng ca şi noi, care simt ca şi noi, care disperă ca şi noi, care se tem ca şi noi, cărora le e foame, frig...care au familii, părinţi, copii, soţii, soţi...!

(Sursa: buzznews)

(Sursa: Mediafax)

(Sursa: adevărul)

Pentru cei care vreţi să citiţi date de ultimă oră, oferite în direct de la "epicentru", puteţi intra pe blogul lui Marius, un român din Japonia...

~~{{~~

Vaccinurile - mereu o controversă...

De curând, am descoperit blogul "Spune NU vaccinurilor şi l-am citit. L-am confruntat apoi cu unele cazuri pe care le-am mediatizat pe acest blog şi cu unele date medicale pe care le-am găsit pe unele pagini web specializate şi...am decis că merită să vă expun şi Dvs. câteva idei de pe acest blog.
Ceea ce veţi decide...rămâne la alegerea Dumneavoastră! Eu nu decid pentru nimeni, nici nu dau sfaturi. Eu doar vă pun la îndemână unele articole şi vă las să alegeţi pentru Dumneavoastră şi familia Dumneavoastră!

"Vaccinurile sunt ineficiente si foarte periculoase, dar si foarte profitabile pentru producatori
Cateva probleme punctuale ale vaccinarilor “obisnuite”:

Daca vaccinurile au eradicat epidemii, de ce se mai administreaza acum cand nu mai sunt epidemiile?
Ca sa nu mai fie alte epidemii, ar zice unii.

Sa credem deci ca guvernantii nostri incheie din ce in ce mai multe contracte de milioane si zeci de milioane de euro cu Big Pharma (marile companii farmaceutice) din grija pentru sanatatea noastra, sa ne fereasca de epidemii de difterie, de tetanos, de tuse magareasca (pertusis), de oreion, rubeola si rujeola de TBC, de poliomelita, de hepatita etc. ?

Sa fim seriosi ! Primele trei boli enumerate se trateaza cu …banala penicilina (AMOXICILINA, AUGMENTIN etc.), oreionul, rubeola si rujeola cu rabdare, TBC-ul face ravagii cumplite (7000 de morti pe an) desi suntem ultra vaccinati cu BCG, poliomielita a disparut, iar hepatita se transmite doar prin sange si alte lichide biologice si oricum nu este prevenita prin vaccin. (In SUA, in ciuda vaccinarilor masive impotriva hepatitei B, incidenta acestei boli a crescut cu 15% in 6 ani, de la 55 la 63 de cazuri la suta de mii de locuitori)

De ce se vaccineaza sugarii anti difterie? E vreo epidemie de difterie? Ati auzit in ultimii ani de vreun caz de difterie?
Serul antidifteric a fost descoperit in 1890 de von Behring, care a si luat pentru asta premiul nobel pentru medicina in anul 1901. De atunci se face vaccinare antidifterica pe scara larga. A fost o mare descoperire la vremea ei. Doar ca atunci nu se stia de antibiotice, de penicilina in special care trateaza difteria, pentru ca Flemnig cu Chain si Heatley, au terminat cercetarile incepute in 1929, abia in 1940, aducand lumii penicilina. La cata Amoxi inghitim pe cap de locuitor nu cred sa mai fie pe planeta vreo urma de Corynebacterium diphtheriae care este agentul cauzal al difteriei.

Stiati ca incidenta poliomelitei postvaccinale este mult mai mare decat cea a poliomelitei cu virus salbatic? Adica poti face poliomelita mai degraba de la vaccin decat din aer, alimente etc. !
In Massachusetts, SUA erau in 1954, 272 de cazuri de poliomielita. Apoi s-a trecut la administrarea VPO (vaccin anti polio cu virus viu) ce a avut ca rezultat o crestere exploziva a numarului de cazuri de poliomielita, ajungandu-se la sfarsitul anului 1955 la 2027 de cazuri.

In 1976, dr. Jonas Salk, cratorul vaccinului cu virus mort, a depus marturie ca VPO a fost principala, daca nu singura cauza a tuturor cazurilor de poliomielita raportate in SUA incepand din 1961.

Pozitia oficiala recunoaste riscurile VPO si ineficienta VPI:

“Disadvantages of Oral Polio Vaccine

Although OPV is safe and effective, in extremely rare cases (approx. 1 in every 2.5 million doses of the vaccine, plus foarte multe neraportate, neconcludente, “curatate” din liste) the live attenuated vaccine virus in OPV can cause paralysis – either in the vaccinated child, or in a close contact. Immune deficiency of the recipient may be among the causes. This risk of vaccine-associated polio (VAPP) is well known…. . [Exista tari in care exista mai multa poliomelita postvaccinala, decat cea “naturala”.]

Disadvantages of inactivated Polio Vaccine

Unlike the oral vaccine, IPV confers only very little immunity in the intestinal tract. When a person immunized with IPV is infected with wild poliovirus, virus can still multiply inside the intestines and be shed in stools — risking continued circulation. For this reason, OPV is the vaccine of choice wherever a polio outbreak needs to be contained, even in countries which rely exclusively on IPV for their routine immunization programme (polio outbreak in the Netherlands in 1992).” [Adica nu prea are eficienta VPI-ul, dar hai sa-l injectam copiilor, ce daca are reactii adverse...] (http://www.polioeradication.org/vaccines.asp)

“In prezent, se ştie că inducţia cancerului este un fenomen care porneşte de la o singura celulă şi că o singură unitate functională de ADN străin în genomul celulei-gazdă poate induce transformarea celulară malignă. O confirmare a acestor adevăruri este descoperirea, în anul 1960, a virusului SV40 (Simian Virus 40) în vaccinul anti- polio oral “Sabin”, preparat cu virus viu. Ulterior, s-a descoperit că şi vaccinul anti-polio “Salk” (varianta cu virus inactivat, administrat pe cale injectabilă) este contaminat, deoarece virusul a supravieţuit formaldehidei folosite pentru inactivare. Cercetătorii americani Sweet şi Hilleman de la Merck Institute for Therapeutic Research, care au făcut descoperirea, afirmă că toate cele 3 tulpini de virus polio vaccinal au fost găsite infestate. Virusul SV 40 provine din rinichiul maimuţei verde din Africa, pe care s-a cultivat, dintotdeauna, vaccinul anti-polio. Confirmarea rolului oncogen al acestui virus a venit în momentul în care genomul viral SV40 a fost descoperit în tumori maligne diverse ale adulţilor injectaţi cu vaccinul anti-polio în copilarie: mezotelioame,3 limfoame,18 limfoame non-hodgkiniene,26 tumori cerebrale,4,8 osteosarcoame,6 tumori maxilo-faciale. “Virusurile ascunse”, cum au fost denumite, au o particularitate care explică şi numele lor: deşi creează distrucţie marcată in vitro şi in vivo, ele nu sunt recunoscute de sistemul imunitar uman, deoarece nu au în structura lor antigenele critice necesare pentru identificare. Ele determina, astfel, boli grave, trenante, ale sistemului nervos central si periferic, frecvent cu sfărşit letal. Cercetătorul care le-a descoperit afirmă că ele pot fi considerate “o arma biologică a naturii”, deoarece pot îmbrăca forme structurale diferite, dar îşi păstrează capacitatea de a se include în celula nervoasă şi de a o distruge.

Actul vaccinării trebuie înţeles, în ultimă instanţă, ca un act de introducere de material genetic străin direct în fluxul sanguin. Campaniile de vaccinare în masa au avut un impact covârşitor asupra populaţei, în sensul că au condus, pe termen lung, la mutaţii genetice imprevizibile şi la alterarea în sens negativ a codului genetic uman. Legătura dintre mutaţiile genetice şi oncogeneza la om a fost demonstrată ştiinţific, iar creşterea incidenţei şi mortalităţii prin cancer este o realitate a zilelor noastre.

Pe de alta parte, aparitia virusurilor atipice, nemaiintalnite pana acum, legate de contaminarea vaccinurilor, arata ca, in momentul in care orice material biologic este introdus direct in curentul sanguin, posibilitatile de contaminare sunt practic nelimitate si imposibil de controlat la nivelul stiintei actuale.” (Vaccinul pentru gripa porcină: periculos si ineficient! – Federaţia Organizaţiilor Ortodoxe Pro-vita din România)

Stiati ca, desi vaccinurile au fost introduse in Europa cu aproape 10 ani mai tarziu decat in SUA, bolile pentru care se administrau vaccinurile, doar in SUA, au scazut IN ACELASI TIMP si cu ACEEASI RATA si in Europa unde nu se administrau vaccinuri inca?

Daca aveti timp si rabdare :

Vaccine Nation – dr.Gary Null, PhD -

un documentar care contine si foarte multe date despre “paradoxurile” de care scriam mai sus.

http://video.google.com/videoplay?docid=6531447125053615129&hl=en#

“Stiati ca un copil cu situatie favorizanta poate face autism de la un singur vaccin?”
Un copil pleaca din spital fara certificat de nastere, dar cu un “certificat de vaccinari” si cu doua vaccinuri facute HepB si BCG. Plus antitetanosul facut de mama in sarcina. Aceste vaccinuri pot da efecte adverse imediate mai grave decat autismul, cu promisiunea ca vor feri copilul de hepatita B si de TBC. Daca promisiunile nu se respecta (TBC face anual 7.000 de victime la populatia vaccinata), ramane copilul doar cu riscul reactiilor adverse. Iar daca acestea arata ca cele din cazul relatat la linkul de mai jos, atunci oricine este indreptatit sa nu-si mai vaccineze copiii, cu nici un vaccin, niciodata.

http://iansvoice.org/default.aspx

Iar despre legatura de cauzalitate dintre vaccinuri (in special prin componenta ce contine mercur) si autism sunt studii multiple care au demonstrat asta de mult. Sunt si pe net, uite cateva:

Autism: A Unique Type of Mercury Poisoning

http://www.vaccinationnews.com/DailyNews/July2001/AutismUniqueMercPoison.htm

Mercury on the Mind – dr. Donald W. Miller, MD

http://www.lewrockwell.com/miller/miller14.html

Thimerosal in Childhood Vaccines, Neurodevelopment Disorders, and Heart Disease in the U.S.

– MarkR. Geier, MD, PhD

http://www.jpands.org/vol8no1/geier.pdf

PS:

Schema programului national de vaccinari se aplica fara informarea parintilor privind riscurile si beneficiile, de multe ori cu presiuni din partea medicilor, fara sa fie informati ca ei, parintii, sunt factorul de decizie, fara a urmari reactiile adverse sau a le despagubi.

Schema este asa:

Primele 24 de ore 1 vaccin (Hep B)
4-7 zile 1 vaccin (BCG )

2 luni 5 vaccinuri ( D,T,P, Hep B, VPO)

4 luni 4 vaccinuri (D,T,P, VPO )

6 luni 5 vaccinuri (D,T,P, Hep B, VPO )

12 luni 4 vaccinuri ( D,T,P, VPO )

12-15 luni 3 vaccinuri ( R,R,O )

30-35 luni 3 vaccinuri (D,T,P )

7 ani (in cls. I) 5 vaccinuri (D,T, R,R,O )

9 ani (in cls. III-a) 1 vaccin ( VPO )

14 ani (in cls VII-a) 3 vaccinuri ( D,T, Rub)

18 ani (in cls XII-a) 1 vaccin ( Hep B )

Mi se pare monstruos ca unui copilas de la nastere pana la 3 ani, sa-i fie facute 26 de vaccinuri, pana in clasa a II-a 31 de vaccinuri, iar pana la clasa a XII-a 36 de vaccinuri.

Este necesar sa ne informam la ce riscuri ne sunt supusi copiii. - Sursa: Mircea Puşcaşu"

NU vaccinurilor

Salvaţi copiii care pot muri aşteptând un transplant. Puteţi salva 60 de vieţi în fiecare an. Dacă vreţi, dacă puteţi. Nu vă costă absolut nimic

Prea mulţi copii bolnavi de la oncologie, care au nevoie de un transplant de celule stem, aşteaptă în spitalele din România. Şi aşteaptă…
Uneori, copiii se plictisesc aşteptând. Şi mor. Este imposibil să te superi pe ei. Copiii nu au nicio vină, ei au făcut tot ce a depins de ei: au rezistat eroic celor mai dure şi scârboase tratamente chimioterapeutice… şi nu numai.
Statul român stă liniştit. Picior peste picior, fumează o ţigară privind pasiv la televizor cum ne mor copiii. Ca să nu se mai complice când întocmeşte statistica: 50% rezistă, 50% nu. Scapă cine poate. Sau poate că statul român nici nu ştie… Sau nu vrea să ştie că se poate face treaba până la capăt, aşa cum fac statele civilizate, cărora le pasă de oamenii care plătesc impozite şi asigurări de sănătate. Transplantul face parte din tratament şi poate fi realizat cu bani puţini, nu cu sute de mii de euro.
Într-un spital din Timişoara, alţi copii aşteaptă. Să se elibereze o cameră sterilă, ca să facă mai repede transplantul şi să plece acasă. Vii. Şi vindecaţi.
Dacă spitalul ar avea încă 2 camere sterile, care costă doar 100.000 de euro, ar fi salvate mult mai multe vieţi.
Spitalul se numeşte „Louis Ţurcanu”. Dacă aceste camere sterile vor exista, doamna Profesor Dr. Margit Şerban ar salva încă 60 de copii, începând din anul 2010.
Puteţi direcţiona 20% din impozitul pe profit şi gata. Salvaţi câte 60 de copii în fiecare an.

Sursa foto: Alin Neamţu

 Acesta este un proiect al Asociaţiei „Salvează Vieţi”. Carmen Uscatu, preşedinte i-a scris Isabellei:

"Draga Isabela, asa cum iti spuneam in octombrie la telefon, pregatim o campanie pentru strangere de fonduri. Iata despre ce e vorba:
Pentru prietenii tai care au firme: Va rog sa va ganditi ca puteti sa DIRECTIONATI  20% din cei 16% impozit pe profit catre o cauza sociala. DA, SE POATE, NU COSTA NIMIC IN PLUS. Nu stiu cum uitam ca avem aceasta posibilitate, nu stiu cum suntem inca ok ca tot impozitul sa se duca la stat… vazand ceea ce face statul cu ei. Este foarte simplu, tot ce aveti de facut este sa ii spuneti la contabilitate sa se asigure ca 20% din impozit ii redirectioneza catre o fundatie. ATAT. Pentru justificare in contabilitate se semneaza un contract de sponsorizare.
In Romania este o GRAVA problema cu transplantul de maduva – sunt multi copii pe lista de asteptare, putine facilitati si foarte putin suport din partea ministerului. Multi copii asteapta acum sa nu moara. Sa mai traiasca putin ca sa lupte cu boala, pana cand se va elibera o sala de transplant. Daca ar mai avea cel putin 2 camere de transplant, adica 2 saloane sterile, care costa 100 de mii de euro, ar fi salvati de la moarte in fiecare an 60 de copii bolnavi de o forma de cancer limfatic. Asociatia Salveaza Vieti doreste sa deschida aceste doua sali sterile la spitalul din Timisoara. Asa cum am spus, cu aceste doua sali – dupa un calcul simplu – se pot salva 60 de copii in fiecare an, din 2010 incolo. Doar 1.666 de euro pentru a salva o viata – suna cinic, insa asta este realitatea.
Nu are rost sa intram in detalii legate de Ministerul Sanatatii, ce mai pot spune este ca majoritatea cazurilor/dosarelor, sunt aprobate DUPA ce copilul deja nu mai este in viata – in 2009 ministerul a rezolvat 52 de cazuri, 50 dintre ele prin presiunea noastra (2 mitinguri la care ai participat si tu, un dosar in instanta, iar in noiembrie 2009 am dat in judecata Ministerul Sanatatii pentru emiterea unui Ordin cu criterii discriminatorii.)"

Pentru detalii:
http://www.salveazavieti.ro

De pe site se poate descarca Contractul de Sponsorizare.
Conturile asociatiei sunt:
RO 24 BACX 0000 0003 6910 7001  EUR
RO 94 BACX 0000 0003 6910 7002  USD
RO 67 BACX 0000 0003 6910 7003  RON
Unicredit Tiriac Bank, Sucursala Stefan cel Mare

Later Edit. Carmen şi Oana – Salvează Vieţi – şi cadrele medicale de la spitalul din Timişoara explică despre ce este vorba la Ştirile PRO TV:

Potrivit procedurii din Codul Fiscal, patronii trebuie doar sa-si aleaga proiectele in care cred si sa semneze contracte de sponsorizare cu organizatiile non-profit prin care declara ca sunt de acord sa directioneze 20% din impozitul pe profit la finalul anului. Este important ca firmele mari si micro-intreprinderile sa doneze acesti bani cel mai tarziu in decembrie, altfel banii se pierd in buget, iar spitalele raman sarace. „Suma donata se scade din impozitul datorat la stat. Nu inteleg de ce se feresc unele companii. Nu au existat probleme pentru companiile care au facut astfel de sponsorizari”, crede un consultant financiar.

Stirile PRO TV

P.S. Pentru că oamenii au neclarităţi în legătură cu 20% şi 2%, se impune o menţionare:

- 20% reprezintă impozitul pe profit al firmelor şi banii pot fi direcţionaţi spre ONG-uri la sfârşitul anului;
- 2% pot fi direcţionaţi la începutul anului. Sistemul „2%” permite contribuabililor persoane fizice sa directioneze 2% din impozitul lor pe venit catre o organizatie neguvernamentala. Este un sistem prin care cetatenii au posibilitatea sa decida in mod direct ce se intampla cu impozitele lor.

Din nou, despre omul minunat, doamna Profesor Doctor Margit Şerban – mai multe aici.

Marcata de o tragedie personala, pierderea fiului, profesorul Margit Serban din Timisoara, a facut o promisiune: sa ajute cat poate mamele copiilor bolnavi. Pentru ca ele sa nu simta durerea prin care a trecut ea.

Margit Serban ascunde o poveste. Povestea unei mame cu sufletul spart in mii de bucati, o mama ce duce cu ea cea mai grea povara a unui om: aceea de a supravietui copilului sau. Vorbeste putin despre asta. Aproape deloc. Pentru fiecare cuvant o intoarce in urma cu 18 ani, cand fiul ei s-a prapadit intr-un tragic accident.

Ca sa poata sa-si aline durerea cumplita, sotul ei, profesorul Viorel Serban, renumit diabetolog, si-a propus la scurt timp de la moartea fiului sa ridice in memoria lui un spital pentru copii si tineri cu diabet si hemoficilie. Profesorul Serban isi imagina un spital scoala in care pacientii sa invete cum sa-si faca corect tratamentul acasa. Un proiect unic in Europa Centrala si de Est, un plan care ar fi insemnat pentru cei ajungeau acolo ani buni de viata in plus.

Si au reusit. Dupa cinci ani de munca, spitalul purtand numele fiului lor, Cristian Serban, a fost inaugurat si, mai mult, a fost intorodus in circuitul public, pentru ca toti cei care ajung acolo sa primeasca tratament gratuit. In curand va fi data in folosita o noua clinica pentru bolanvii cu handicap ce sufera de hemofilie.

Dupa trei ani de la inaugurarea centrului de la Buzias, in 2000, Margit Serban a mai reusit o performanta. A ridicat de la zero, o clinica de oncopediatrie, convingand strainii sa investeasca in planurile ei.

Acum trei ani, cu ajutor din Austria, Germania si Italia a ridicat in doar patru luni un centru pentru mamele care stau cu copiii in spital in care pot sa doarma peste noapte.

In spital e o legenda vie. Are un raspuns pentru toata lumea si toata lumea cauta raspunsuri la ea. Atunci cand o cauti, o gasesti la spital. E prima si uneori pleaca ultima. A muncit mult, dar n-a strans averi. Toti banii lor au fost investiti in spitalul ce poarta numele copilului lor. Ar fi putut sa castige mai mult, dar pentru asta ar fi trebuit sa-si incalce un principiu.

Spune ca viata ei arata la fel in fiecare zi, un perpetum mobile, oprit din cand in cand de zambetul unui copil vindecat, sau de lacrimile unei mame.

Fiecare copil salvat de la moarte ii dau puterea sa mearga mai departe. N-are cinismul oamenilor in alb, ce-si numesc pacientii, cazuri. Simte drama fiecare mame ce-si pierde copilul si traieste prin fiecare suflet salvat.

Margit Serban a resit sa transforme o drama personala intr-o misiune pe care a dus-o la bun sfarsit. Inca mai cauta leacul pentru durerea mamei ce-si pierde copilul, dar stie ca nu-l va gasi. Insa, pentru munca ei, pentru fiecare zi petrecuta alaturi de bolnavi, pentru marele merit de a-si urma calea, ProTv si toti cei pe care i-a-ntors de la moarte spun: Jos Palaria!

Fimul de la PRO TV, 1 Decembrie 2009: Jos palaria pentru doamna profesor doctor Margit Serban
 

Foto Click. Şi un scurt articol: Din inimă pentru copii.

(Sursa: Isabelle Lorelai)

CAMPANIA "CAMERA DE SPITAL NU E ACASA !"

Citind şi recitind de sute de ori poveştile de viaţă ale unor copii atât de înceracţi, ale unor părinţi care au ajuns la limita puterilor şi tuturor posibilităţilor, m-am gândit că aş vrea oarecum să vin în ajutorul lor, dar singură, aş fi asemeni unui fir de nisip în faţa mării.

Singură, pot să îi ajut ascultându-i, ajutându-i prin mediatizarea cazurilor lor, dar din punct de vedere financiar şi material (prin trimiterea de mâncare, dulciuri, hăinuţe, medicamente, pampers, utile pentru igienă, etc ) oricât aş încerca, e ca şi cum aş duce sacul lui Moş Crăciun umplut doar până undeva jos, pe fund...

Împreună însă, ştiu că am putea să-i ajutăm!
Am putea să oferim acestor familii care îşi petrec săptămâni, luni, ani de zile prin spitale un zâmbet, o gură de aer care să îi ajute să-şi încarce moralul şi sufletul cu noi speranţe, putere...

Am putea să le mai luăm de pe umeri şi din griji oferindu-le...puţin din puţinul nostru:

- hăinuţe pe care doriţi să le daţi mai departe, deoarece puii Dvs. au crescut şi nu le mai vin,

- jucăriile uitate undeva prin debara, după care cei mici nu vor plânge,
- încălţările pe care micuţii "motănei" şi micuţele "pisicuţe" nu le mai poartă,
- cărţi de colorat, caiete de şcoală, creioane, etc
- iar pentru familiile ajunse la capătul oricărei resurse, putem să punem mână de la mână şi să "împrumutăm" din garderoba noastră pe care nu o mai folosim. Sunt mămici cărora un pulover, o jachetă, le-ar cădea numai bine în acest anotimp...

Pe lângă acestea, poate fiecare să trimită mici pachete cu:

- alimente, dulciuri, compoturi făcute în casă, legume puse de noi pentru iarnă, zacuscă, dulceţuri, conserve, etc
- utile pentru igiena personală: şampon, săpun, pastă de dinţi, etc
- medicamente: nurofen, algocalmin, etc
- pampers pentru cei mici

Mulţi dintre Dvs. poate au, dar simt că este foarte puţin. NIMIC nu este foarte puţin pentru unele familii! Nu trebuie să vă simţiţi prost pentru că nu aveţi foarte mult. Puţin câte puţin se va strânge de la fiecare, iar când se vor strânge măcar pentru 2-3 familii, am să fac pachetele şi am să le trimit!

Unii mi-aţi scris şi m-aţi întrebat dacă sunt voluntar în vreo asociaţie umanitară, dacă am vreo asociaţie pentru că doriţi să deveniţi voluntari, dar eu vă spun dragii mei, că atunci când vrei să ajuţi poţi să o faci şi luând iniţiative singur, alergând, căutând soluţii pentru ei, cei care au atâta nevoie să ştie că nu sunt singuri într-o lume şi aşa nedreptă şi grea pentru ei!
Nu am asociaţie şi nici nu activez în vreo asociaţie. Cred  însă în câteva asociaţii de bun simţ, formate din oameni de mare caracter şi suflet, iar pe acestea le susţin prin bannere şi mediatizare pe blog.

Astfel, m-am gândit să lansez această campanie: "CAMERA DE SPITAL NU E ACASĂ !"
Am simţit să o lansez, deoarece simt că sunteţi mulţi care vreţi să ajutaţi - fie şi doar prin mediatizarea ei, prin bannere, prin vorbă !
Am simţit să o lansez pentru că ŞTIU că este nevoie de un astfel de gest din partea noastră!

Vreau ca această campanie să trezească, să fie un semnal de alarmă pentru cei care nu ştiu că în spitalele din România, au ajuns să trăiască familii ajunse efectiv la capătul puterilor.
Au ajuns să trăiască în spitale, deoarece copiii lor sau ei înşişi au afecţiuni foarte grave care presupun ore, zile, luni sau chiar ani de tratament, iar asta, din lipsa implicării statului român şi a lipsei de posibilitate financiară a acestor familii!

Pentru cei care doriţi să ajutaţi şi să trimiteţi câte ceva acestor familii, aştept să mă contactaţi pentru detalii prin intermediul formularului de contact sau la adresa de email: lady_allia@yahoo.com

Mai jos, am să plasez două bannere, de dimensiuni diferite, pentru aceia dintre Dvs. care doriţi să le puneţi pe blogurile Dvs..

 

200x270

150x200

Vă mulţumesc anticipat pentru susţinere şi atitudine!

Boala ne învaţă despre omenie, copiii despre zâmbet, iar părinţii despre putere! - BUDIMEX, Secţia Oncologie

Mă gândesc de multe ori ... viaţa este o înşiruire de evenimente care defapt ne formează şi ne definesc ca şi oameni.

Pe unii, întâmplările din viaţă ne vlăguiesc, pe alţii ne întăresc, iar pe câţiva ne împietresc. Fericiţi sunt aceia care aleg însă să rămână alături de semenii lor şi să dăruiască zâmbete, un umăr de sprijin, o vorbă blândă, o mână plină de prietenie întinsă atunci când lumea pare a fi atât de departe de tine.

Sunt convinsă că toţi visăm în tinereţe să avem casa noastră, o familie pe care să o iubim şi cu care să împărţim bune şi rele, un loc unde să îmbătrânim liniştiţi privindu-ne copiii şi nepoţii cum cresc şi zboară oameni mari de lângă noi.
Toţi visăm să le fim un exemplu frumos, o temelie vieţii şi tinereţii lor, un scut faţă de tot ce e rău pentru ei, o sită prin care să se cearnă toată durerea, boala, iar la ei să ajungă doar ceea ce e bun şi sănătos, dar... nu reuşim întotdeauna şi atunci, atunci ce se întâmplă cu noi?

Unii au noroc şi familia, prietenii, apropiaţii le rămân alături, îi sprijină şi îi ajută, iar durerea trece mai uşor, boala se tratează din timp, iar uneori o învingem.

Alţii...rămân singuri ca şi o pasăre rănită în mijloc de furtună... trântită de ici-colo fără milă, ridicată în nori şi aruncată de stânci, târâtă prin noroi şi prin ape, dar ea rămâne...vie, atât cât poate şi cum poate!
De ce?
Pentru că între aripile ei stă zgribulit un pui micuţ şi bolnav, iar pasărea ştie că ea este ultima fiinţă care îi doreşte tot binele, fericirea, sănătatea din lume şi îl iubeşte mai presus de orice, de oricine, chiar şi mai presus de ea însăşi!

Un exemplu de pasăre frumoasă cu aripile frânte de viaţă şi de cei dragi, dar care a rămas vie pentru puiul ei este... Alexandra Ciocoi.


Alexandra s-a căsătorit, a devenit mamă şi a sperat într-o viaţă frumoasă şi liniştită...tihnită şi bună pentru puiul ei şi pentru familia sa. Nu a dorit nimic mai mult decât ne-am fi dorit oricare dintre noi!
Cel care ar fi trebuit să-i fie alături la bine şi la greu a părăsit-o în momentul în care a aflat că puiul lor Ştefănel are cancer...
Nici măcar nu aş putea să âmi închipui ce a fost şi ce este în sufletul acestei păsări Phoenix..., dar ştiu că din durere, din lacrimi, din disperare a renăscut de fiecare dată pentru copilul ei - pentru că aşa face un părinte, o mamă!

A rămas aproape singură într-o lume atât de ... departe!!!

A rămas singură cu un copil care are oricum atât de multe necesităţi şi care pe lângă toate acestea, acum, mai are nevoie de tratamente peste tratamente.
Totul este costisitor, dar mai ales...dureros!

Ca şi mamă, citind pe blogul Isabellei despre Alexandra şi Ştefănel, am plâns.
Am plâns pentru că ştiu ce înseamnă să fi mamă şi să te simţi neputincioasă în faţa vieţii: să vrei să poţi şi să nu poţi pentru că există atât de multe implicaţii şi evenimente din afara ta, din afara sferei tale de putinţă, de...om!

Citesc de mult pe blogul dragei mele Isa despre copiii de la Budimex, secţia Oncologie şi mă simt mică, mă simt neputincioasă, mă simt şi eu o parte din lumea aceea departe, mă strâng în mine de durere şi plâng.
Aş vrea să pot, dar nu pot..., cel puţin nu acum.

Aş vrea să pot să le cumpăr câte un pampers, câte o jucărie care să le aducă un zâmbet pe buze, un pachet de lapte cu vitamine, o hăinuţă...

Citind însă, m-am gândit că poate mulţi dintre DVS. puteţi să îi ajutaţi cu puţin din puţinul DVS., cu un zâmbet-jucărie, cu un râset-poveste, cu o îmbrăţişare-hăinuţă, cu un medicament-licoare de viaţă, cu o rămânere alături de cei care sunt singuri într-o lume plină de tuburi, peruzii, spasme, teamă, durere şi uneori...moarte!

Viaţa lor, chiar dacă se trăieşte între "gratii de spital" este încă viaţă şi poate deveni una sănătoasă, iar noi putem să îi ajutăm să o aibă dacă nu mai repede înapoi, măcar mai strălucitoare într-un loc atât de cenuşiu, mai liniştită, mai plină de bucurie şi emoţie!

Isabella a scris la ea pe blog despre atât de mulţi oameni frumoşi care vizitează acest loc al îngerilor despre care unii refuză să creadă că există şi despre atât de mulţi îngeri frumoşi, încât am simţit că ei, oamenii frumoşi, pot să fie şi mai mulţi sau măcar...îi putem ajuta şi noi să fie şi mai mulţi!

Într-un loc cenuşiu, Isabella a aşezat tăcută o constelaţie, Iulia a adus o alta, Adriana o alta, Simona a umplut cerul cu un cărucior de stele, Andreea a zâmbit şi ea stele, Maria a dorit şi ea să aşeze o stea cu sufletul..., Oana a început şi ea să licărească şi mai sunt încă atât de multe persoane pline de dragoste de oameni, de dăruire, de umanitate, de suflet şi putere care merg mereu acolo pentru a aduce din nou speranţă în suflete ce poate au pierdut-o demult, dar care luptă pentru că ei sunt...ÎNVINGĂTORII NOŞTRI ai tuturor, iar noi, într-un fel sau altul le suntem datori să le fim aproape în ceas de atât de încercată cumpănă...

Cei care vreţi să ajutaţi aceste familii şi aceşti copii...vă rog să mă contactaţi pe mail:

lady_allia@yahoo.com

sau intraţi pe blogul Isabellei şi puteţi să o contactaţi pe ea!!!

VĂ ROG...NU LĂSAŢI ÎNGERII SINGURI ÎNTR-O LUME CU ATÂT DE MULŢI OAMENI! CÎND SUNT SINGURI, ÎNGERII PLÂNG STELE, IAR CERUL MOARE PUŢIN CÂTE PUŢIN PENTRU NOI TOŢI!!!

RECTIFICARE - Claudiu Voicu - Un copil de 8 ani risca sa moara din cauza birocratiei

Îmi cer scuze celor care mă vizitează şi mă citesc şi Isabellei, deoarece nu m-am documentat în totalitate şi corect şi se pare (spre bucuria mea) că nu am aflat despre faptul că micuţului viteaz i-a fost aprobat dosarul.

Orium...durerea prin care a trecut această familie şi multe altele rămâne...

Rămâne şi birocraţia fără limite de bun simţ în ţara noastră şi legile care se vor a fi şi nu sunt...pentru că sunt altele mult mai importante: legea pensiei şi salariilor guvernanţilor, a delegaţiilor, legea prin care bătrânii noştri sunt nevoiţi să moară în continuare de foame, frig, tristeţe după o viaţă de muncă...etc

Rămân şi copiii care au murit şi mor din cauză că ŞI LA NOI SE POATE, dar încă se aşteaptă...

Probabil statistica trebuie să fie mult mai mare pentru ca să fie aprobat transplantul unui alt donator decât cel din familie...şi mai mult ca şi sigur că unii nici nu ştiu că este vorba despre oameni... pentru ei nu suntem decât...cifre!

.....................

Romania este, din nefericire, una dintre putinele tari care nu are Registrul Donatorilor Onorifici de Celule Stem. Stirile ProTV pornesc o campanie pentru infiintarea acestui registru.

Adica a unei baze de date care in lumea civilizata salveaza de la moarte mii de bolnavi.

Datorita donatorilor voluntari, in Europa 90% dintre bolnavii de leucemie sunt salvati. La noi, jumatate dintre ei se prapadesc.

Viata unui copil de 8 ani, din Slatina, depinde de un transplant medular. Pentru ca nu are un donator in familie, medicii romani nu-l pot salva, desi in trei clinici de la noi se face transplant cu celule stem.

Claudiu este condamant la moarte, deoarece tara lui nu are un Registru National al Donatorilor Onorifici. In aceasta situatie, doctorii nu au cum sa-i caute un donator in registrele internationale, unde sunt inscrisi 13 milioane de oameni.

O clinica din Ungaria l-a primit la tratament, dar costurile se ridica la 100.000 de euro. Desi dosarul este depus la Minister inca de anul trecut, copilul nu a plecat nici acum si risca sa moara din cauza birocratiei.

Claudiu are 8 ani, dar vorbeste cu intelepciunea omului mare, trecut prin multe necazuri. Sedintele lungi cu citostatice, lunile petrecute in spital, zilele apasatoare in care isi privea mama plangand l-au transformat in micul om mare. Nu se teme de transplant, se teme ca nu va apuca ziua in care il va face.

Anul trecut, pe 13 martie, parintii au aflat teribila veste. Baiatul lor suferea de leucemie. Dupa prima cura cu citostatice, boala a recidivat, iar medicii i-au spus ca doar un transplant il poate salva.

Nici unul dintre parinti nu era compatibil, asa ca femeia a ramas insarcinata. Un ultim gest, disperat, al unei mame care isi vedea copilul murind putin cate putin. Ar fi facut inca un copil, ca sa-l salveze pe el. Pentru ca in Romania se fac transplanturi doar de la donatori inruditi. Isi punea toate sperantele in asta. Medicii ar fi prelevat celule stem din cordonul ombilical, iar daca fratii erau compatibili, Claudiu ar fi fost salvat.

A pierdut insa sarcina la cinci luni, iar atunci si-a pierdut si speranta.

Pentru ca nu avem un registru al donatorilor neinruditi, tara noastra nu figureaza in registrul international, care numara aproape 13 milioane de donatori. Pacientii romani nu au acces la ei, pentru ca nu avem o insitutie ai carei angajati sa se ocupe de cautarea lor, astfel incat celulele prelevate din sangele donatorilor sa fie aduse si tranplantate intr-una din clinicile din Romania.

Parintii lui Claudiu au primit de la stat suma necesara identificarii donatorului, iar copilul a fost dus la teste de compatibilitate in Ungaria, tara care are un astfel de registru. Tranaplantul in clinica ungara costa insa peste 100.000 de euro.

Medicii de la clinica din Budapesta le-au spus ca familia suporta cheltuielile pentru aducerea si testarea donatorului in clinica, iar acestea pot ajunge la cateva zeci de mii de euro. Ca sa adune banii, familia Voicu a apelat la ajutorul oamenilor din Slatina, prin intermediul unei televiziuni locale.

Povestea lor a fost urmarita si de familia Carstea. Cand l-au vazut pe Claudiu, au avut un soc. Baiatul semana leit cu Catalin, copilul lor care a murit rapus de leucemie.

In plus, o alta coincidenta straine i-a facut sa inteleaga ca nu intamplator au ajuns la Claudiu: amandoi au fost diagnosticati pe 13 martie.

Catalin a murit acum 2 ani, dupa ce facuse un transplant cu celule stem in Italia. Procedura reusise, dar cei 4 ani de tratament cu citostatice i-au slabit organismul. A murit in urma unui blocaj pulmonar. De aceea, parintii lui se tem acum pentru Claudiu. Si-au pierdut baiatul, dar lupta sa-l salveze pe cel care-i seamna leit.

In asteparea donatorului care ii va salva viata, baiatul isi umple timpul jucandu-se cu alti copiii suferinzi.

In fiecare an, 100 de romani sunt diagnosticati cu leucemie. Jumatate dintre ei au nevoie de un transplant cu celule stem, insa foarte putini ajung sa-l faca. Restul se prapadesc.

In tara lui, Claudiu ar fi trebuit sa fie salvat. Insa tara lui le-a taiat sansele la viata. Pentru ca, desi se vorbeste de ani de zile despre Registrul donatorilor de celule stem, niciun ministru nu a considerat ca viata acestor bolnavi reprezinta o prioritate. Au preferat sa plateasca milioane de euro pentru interventiile din strainatate, in loc sa puna pe picioare o institutie care ar fi putut sa salveze sute de oameni. Pe Claudiu si pe toti cei care depind de o decizia unor oameni care le ignora suferinta.

Se spune ca nu e pe lume blestem mai mare decat sa-i supravietuiesti copilului tau. Mama lui Claudiu si-a pierdut puterea de a mai crede in miracole. El insa e sigur ca ele exista.

Pentru a-l ajuta pe Claudiu, va punem la dispozitie urmatoarele conturi in lei si valuta:

Voicu Florin Iulian
Lei: RO 55 RNCB 0701099022220001
Euro: RO 28 RNCB 0701099022220002
USD: RO 98 RNCB 0701099022220003

(Sursa: PRO TV )

..........


Astăzi, am găsit în Gazeta de Olt fotografia lui Claudiu...
Avea 7 ani şi era doar la începutul bolii...

Claudiu este cu adevărat un băieţel curajos! Un băieţel cu suflet de om mare, cu multă voinţă şi putere de luptă!
Privindu-l...nu am putut să nu plâng... - "unde se duce sănătatea copiilor Doamne? unde?"

UNDE SUNT CEI CARE POT FACE CEVA??? UNDE???

Povestea lor...mai jos...

Claudiu Voicu este un copil de doar 7 ani, obligat să gândească, prea devreme, ca un om mare. De peste o lună aşteaptă, într-un spital din Bucureşti, o sentinţă. Medicii îi vor spune cât mai are de luptat şi unde se poate face bine. Are leucemie, un cuvânt al cărui sens nu-l înţelege îndeajuns. Dar ştie că nu e bine. În ultimele săptămâni s-au stins, în salonul de alături, doi colegi de joacă, de patru şi cinci ani. Şi de atunci crede că a pătruns înţelesul lacrimilor mamei: „E adevărat că mor? Ştiu că mor şi eu, am văzut că nu te faci bine!“.
A plecat din satul său, Dranovăţu, comuna Găneasa, cu gândul că trebuie să se întoarcă repede la şcoală. Este elev în clasa I. Un elev cu „F.B.“ pe linie, pentru care şi colegii şi profesorii învaţă cum e mai eficient să lupte.
Au organizat o colectă, donându-şi alocaţia şi micile economii. Şi ei aşteaptă, cu sufletul la gură, verdictul. Deocamdată ştiu că diagnosticul pus de medici este: „leucemie acută limfoblastică non-B risc crescut, în curs de tratament policitostatic. Sindrom de compresie mediastinală. Sindrom de liză tumorală“. Şi că ar putea avea nevoie de o sumă de necrezut – 200.000 euro.

• „De ne-am mai naşte, şi eu şi familia, de 100 de ori şi nu putem strânge aceşti bani“
Drama familiei Voicu a început în urmă cu aproximativ două luni. Claudiu, puştiul vioi care strângea toţi vecinii în curte, unde puteau să facă orice nebunie, s-a simţit dintr-o dată rău. Mama, Paula Lucianu, l-a dus pe băiat la Spitalul Judeţean de Urgenţă din Slatina. I-au spus că are o infecţie respiratorie, l-au „tratat“ trei zile şi l-au trimis acasă. „S-a simţit în continuare rău şi a început să i se umfle partea stângă. L-am dus din nou la spital, unde i-au făcut în sfârşit nişte analize şi au hotărât, în cele din urmă, să-l transfere la Bucureşti. Iar de atunci, din 13 martie, n-a mai venit acasă. Soţia mea stă cu el, n-a venit decât o dată acasă, să rezolve o problemă cu nişte acte, pentru că era nevoie de prezenţa ei. Acum aşteptăm, iar aşteptarea ne omoară. Îi tot fac teste, îi administrează citostatice… Aşteptăm să ne spună ce tip de măduvă îi trebuie şi dacă se poate, sau nu, opera în România. Prima dată ne-au spus că ar putea să ne coste totul 200.000 euro. Nici nu îndrăznesc să mă gândesc la suma asta. De ne-am mai naşte, şi eu şi familia, de 100 de ori şi nu putem să strângem banii ăştia!“, mărturiseşte tatăl băiatului, Iulian Voicu.
De la plecarea băiatului, totul s-a dărâmat în jur. „Lucram la o firmă de construcţii, la negru, pentru că îmi convenea, luam mai mulţi bani. Soţia a plecat cu el, iar eu am rămas să mă ocup de acte. Sunt mai tot timpul pe drumuri, aşa că nu m-am mai putut ţine de serviciu. Nu pot să lucrez o zi şi să mă învoiesc cinci. Am terminat actele pentru alocaţia dublă şi ce am mai avut de făcut, dar nu mă descurc acum cu actele pentru angajarea soţiei ca însoţitor pentru băiat, pentru că e nevoie, pentru fişa medicală, de prezenţa ei. Ne descurcăm din ce în ce mai greu. Ne ajută mama mea, care lucrează în Italia. Din banii ei şi din ce îmi mai dă soacră-mea am reuşit să acoperim totul până acum. Copiii de la şcoală şi-au donat şi ei alocaţiile, au mai dat şi profesorii… Sunt nişte oameni extraordinari, oameni de caracter, doamna Iulia, învăţătoarea băiatului, în special. N-am ce să le reproşez. Dar e din ce în ce mai greu“, începe Iulian să-şi arate neputinţa.

• „Dacă pleacă o zi de lângă el, ne reproşează că nu-l mai iubim, că nu ne e dor de el“
Cu gândul că ar putea fi nevoie de tratament în străinătate, părinţii băiatului s-au hotărât, în sfârşit, să se căsătorească legal. „Ne tot spunem, de ani de zile, că facem cununia astăzi, c-o facem mâine… N-am avut bani, dar actele care ne trebuie acum cred că ne obligă în sfârşit să ne oficializăm relaţia. Nici nu ştiu ce vom face. Paula nu poate să plece de lângă el, pentru că a devenit, aproape din senin, bănuitor. Când a lipsit, pentru o zi, din spital, singura dată când a venit acasă, şi am vorbit cu el la telefon, ne-a reproşat că nu-l mai iubim, că nu ne mai e dor de el, că-l lăsăm acolo… Mi se rupe sufletul când îl aud vorbind. Nici nu pot merge prea des la el, pentru că şi drumurile astea la Bucureşti nu sunt gratis. În plus, mă ocup cum pot de ce mai am de făcut aici“, mai spune Iulian, care nu-şi mai găseşte locul în casa cumpărată în urmă cu patru ani în Dranovăţu, tot să aibă cuibul lor.
Atât şi-au permis atunci, cei patru fraţi ai lui Iulian împărţind banii obţinuţi pe apartamentul din Slatina. O casă modestă, din care, însă, astăzi n-ar mai pleca.

• „Îmi spune să-i duc matematica şi abecedarul la spital“
Zilele de tratament l-au marcat, deja, pe băiat.
„I-am făcut fotografii în martie, când am fost la Bucureşti. De atunci s-a schimbat mult. Mănâncă aproape din 10 în 10 minute, şi numai mâncare bună. Nu are voie decât carne de pui şi carne de vită. Şi salate. Toate costă, dar n-am pus nimic la socoteală. Numai să-l vedem sănătos, să ne spună că nu mai este nicio problemă. I-a căzut părul, are probleme, tot din cauza medicamentelor, şi la înghiţit… I-am spus, şi noi şi medicul, că se va face bine. Dar nu pot să vă spun ce e în sufletul meu când îmi spune că moare, că ştie el că nu mai trăieşte mult, pentru că a văzut doi copii, din salonul de lângă salonul lui, care au murit. Nu putem să-i scoatem asta din minte. Îi vorbesc însă de casă, de şcoală, pentru că-i place mult să înveţe, şi parcă se mai înveseleşte. Îmi spune mereu la telefon să-i duc matematica şi abecedarul, pentru că nu vrea să rămână în urmă“, povesteşte, printre lacrimi, tatăl.

• „E groaznic să ştii că viaţa copilului tău depinde de o sumă de bani“
Lupta pentru a-i acorda singurului lor copil o şansă este de-abia la început pentru Paula şi Iulian.
„Aşteptăm să vedem ce ne spun medicii, pentru că nu ne putem duce nicăieri să cerem ajutor până nu avem acele hârtii. Dar e groaznic să ştii că viaţa copilului tău depinde de o sumă de bani. Bani pe care nu doar că nu-i ai, dar nici nu îndrăzneşti să visezi că ai putea să-i strângi. Ne-am mai interesat cum este procedura, ştim că există un formular pentru Casa de Asigurări… Ne-au mai spus că, în funcţie de rezultatele analizei, ar putea să facă intervenţia şi la Târgu-Mureş, unde ne-ar costa doar 75.000 euro. Însă nu ştim, nu mai ştim ce să facem. Poate, cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu ajutorul celor care, deşi nu ne cunosc, se gândesc ce e în sufletul nostru de părinţi, avem şanse mai mari să câştigăm lupta“, încheie Iulian.

Părinţii au deschis, până acum, trei conturi în care se aşteaptă ca oamenii cu suflet să le ofere sprijinul:

RO55RNCB0701099022220001 – cont în lei;
RO28RNCB070199022220002 – cont în euro;
RO98RNCB0701099022220003 – cont în dolari.

(Sursa: Gazeta de Olt)

Centrele pentru donare Celule STEM

Testele HLA sunt cele care pot determina daca un donator este compatibil cu un bolnav. In Romania sunt doar opt centre care pot testa imunologic daca un donator si un bolnav sunt 100% compatibili.

Mai jos puteti afla adresele acestor centre:

Institutul Clinic Fundeni - Laboratorul de diagnostic, biologie moleculara, imunologie HLA si virusologie

Sos. Fundeni nr.258, sector 2
Centrul de Imunogenetica si Virusologie, etajul 3

Telefon 021-3180448

Conf. Dr. Ileana Constantinescu, medic imunologie – virusologie


Institutul National de Hematologie Transfuzionala `"Prof. Dr. C. T. Nicolau", Laboratoul National HLA - Centru acreditat EFI (European Federation of Immunogenetics)

Str. C. Caracas nr. 2-8, sect. 1, Bucuresti

Tel : 0314-251230, int 215, Fax: 0213-191779;

e-mail : inht_labhla@yahoo.comMedic
Coordonator: Dr. Dutescu Irina Monica


Spitalul Clinic Judetean de Urgenta nr. 1 Timisoara - Centrul regional de imunologie de transplant

Str. Iosif Bulbuca nr 10 - La biroul de informatii cereti sa ajungeti la Dan Ilincariu

Telefon 0256433601 interior 122, 0740-953576, 0356-433111


Spitalul Clinic de Urgenta "Sfantul Spiridon" Iasi - Laboratorul de imunologie si genetica

Policlinica nr 1 din Iasi, Str. Vasile Conta, Nr.2
Etajul 4, Laboratorul de imunologie si igenetica
Dr. Petru Ceanga

Telefon: 0232-234277


Institutul Clinic de Urologie si Transplant Renal Cluj-Napoca - Laboratorul clinic de analize medicale si imunologie

Str Clinicilor nr 4-6 in Cladirea Medicala 2, etajul 3, Sectia Urologie si Transplant renal
Dr. Dan Luscanov

Telefon: 0724-520669


Laboratorul de imunologie de la Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Constanta

B-dul Tomis 145, Etajul 4, Clinica Chirugie 2
Contact dr Raluca Pasare

Telefon: 0241-614004; 0766-362527


Institutul de Urgente pentru Boli Cardiovasculare si Transplant Targu-Mures

Strada Gheorghe Marinescu, Nr. 50

Telefon: 0265-210900

(Sursa: PRO TV )

Avem Viaţă în Sânge

In Romania, bolile grave ale sangelui inseamna o lupta nedreapta cu destinul. Bolnavii cauta ajutor in marea lor majoritate in strainatate, desi acolo transplantul salvator ii costa triplu fata de cat ar putea sa coste in Romania.

Daca autoritatile medicale ar infiinta Registrul National de Donatori Neinruditi, bolnavii ar putea primi grefe de la donatorii din Romania sau din numeroasele tari inscrise in Registrul International. Transplantul s-ar putea face in tara, rapid si cu costuri mult mai mici.

Stirile ProTv pledeaza pentru realizarea, in cel mai scurt timp a Registrului, un program medical care pentru sute de copii si adulti romani bolnavi de leucemie, talasemie si boala Hodgkin ar putea insemna diferenta dintre viata si moarte.

Pentru ca acest Registru sa poata functiona este insa nevoie ca tot mai multi romani sa se ofere ca potentiali donatori.

Cei care vor sa devina donatori de celule stem si sa incerce sa salveze prin acest gest un bolnav de leucemie vor fi supusi initial unui simplu set de analize. Cei sanatosi vor fi introdusi intr-o baza de date. In cazul in care unul dintre ei este compatibil cu un bolnav, el este chemat la spital pentru prelevarea celulelor stem.

Pentru aceasta, toti cei care ar fi dispusi sa doneze trebuie sa stie ca procedura este asemanatoare cu cea a donarii de sange.In randul oamenilor care ar vrea sa doneze exista inca teama ca li se va extrage maduva osoasa, insa medicii spun ca in ultimii ani s-a renuntat la aceasta procedura.

Pasul 1

Ca sa se inscrie in Registru, donatorii trebuie sa faca o simpla analiza de sange. Proba va fi analizata din toate punctele de vedere, iar rezultatul (daca potentialul donator este apt pentru a dona) va fi aflat in doua-trei zile. Daca este sanatos si deci apt sa devina donator este inscris intr-o baza de date, adica in Registrul Donatorilor Onorifici.

Numai in cazul in care donatorul este compatibil 100% cu bolnavul, acesta va fi solicitat sa doneze celule stem.

Pasul 2

Daca este compatibil cu un bolnav, donatorul va fi supus unui tratament pentru ca celulele stem din maduva osoasa sa migreze catre sangele periferic.

Pasul 3

Pe vena se monteaza un cateter care este conectat la un aparat care seamana cu cel dializa. Procedura nu dureaza mai mult de doua ore si este fara riscuri pentru donatori.

Celulele stem hematopoetice extrase din organism se refac in cateva zile.

Celulele extrase din sange vor fi transplantate bolnavilor de leucemie, talasemie sau limfom Hodkin cu ajutorul unei simple perfuzii. In urma transplantului, pacientul are mari sanse de a deveni un om perfect sanatos.

Completeaza daca vrei sa ajuti. Accepta sa devii donator.

(Sursa: PRO TV )

CRISTI VOICULESCU - o copilărie sfărâmată de un stâlp!

Nu ştiu de ce oamenii nu înţeleg să respecte dreptul la viaţă şi fericire al altora şi, printr-o greşeală, conştinentă sau nu, distrug nişte ani, nişte zâmbete, distrug dreptul de a avea o copilărie frumoasă ca oricare alta: cu jocuri, cu fotbal, cu vise, cu săbiuţe, cu căţărat în copaci...

Îmi amintesc ce făceam eu la 8 ani...

Îi făceam peri albi bunicii. Alergam, ţipam, mă urcam în toţi copacii din sat, mergeam pe câmpia de la capătul satului şi jucam fotbal, alergam gâştele, caii, oile..., mergeam la şcoală, visam să pot să zbor...

Cristian ce făcea la 8 ani?

Venea de la şcoală şi mai mult ca sigur că se gândea să îşi facă lecţiile şi să iasă la joacă cu prietenii lui.

Cristian ce face de atunci?

Speră! Visează! La ce?

Să poată umbla din nou!

Să poată alerga!

Să poată să arunce cât colo scaunul cu rotile în care trebuie să îi stea ţintuite toate visele lui de copil frumos, inteligent şi atât, atât de trecut prin durere, lacrimi şi suferinţe!

De ce nu are Cristian dreptul la copilărie?

De ce Cristian şi-a pierdut atât de mult timp din viaţă sperând în loc să o trăiască fericit ca orice alt copil – departe de griji şi de gânduri?

PENTRU CĂ...un INCONŞTIENT, un EGOIST a socotit că viteza în timpul condusului, iresponsabilitatea la volan şi un nenorocit de carnet de conducere luat probabil ca multe altele...SUNT MAI IMPORTANTE decât ZÂMBETUL ŞI VIAŢA UNUI COPIL!!!

Cristi avea 8 ani şi se întorcea de la şcoală.

Un şofer a pierdut controlul volanului, a urcat pe trotuar, l-a luat în plin pe Cristi, l-a lovit...zdrobuindu-l pur şi simplu de un stâlp!!!

Cristi a făcut deja 9 operaţii în ţară!

Cristi e un băiat inteligent, frumos, care îşi doreşte dreptul la anii care urmează, la o adolescenţă normală...deoarece copilăria i s-a şters într-o clipă...ca şi cum timpul s-ar fi oprit, iar zâmbetul lui la fel...

CRISTI VREA SĂ POATĂ SĂ MEARGĂ DIN NOU!!!

În ianuarie a acestui an, Cristi trebuia să îşi recapete dreptul de a umbla din nou, dar nu a reuşit să strângă cei 15.000 EUR...

Pe 30 martie/1 aprilie 2009 trebuie să meargă în Turcia, la clinica John Hopkins pentru a se opera...

Cristi are strânşi DOAR 5.000 de euro!

Haideţi să-l ajutăm să îşi împlinească visul!

Haideţi să îi redăm împreună MERSUL, ALERGATUL, ZÂMBETUL, VIAŢA!!!

ÎMPREUNĂ...PUTEM FACE ASTA!!!

Din 24 martie 2009, Cristi are Teledon la Romtelecom

0900 900 282 pentru 2 euro/apel

0900 900 285 pentru 5 euro/apel

0900 900 280 pentru 10 euro/apel

Dacă doriţi să-l ajutaţi altfel:

BCR Moşilor - Bucuresti, Calea Mosilor nr. 290 , sector 2

RON: RO 71 RNCB 008800 232044 0003

EURO: RO 44 RNCB 008800 232044 0004

USD: RO 17 RNCB 008800 232044 0005

Cod SWIFT: RNCBROBU

Titular: Voiculescu Mioara

Telefon: 021 687 58 59; 0723 389 785

Email: cristi_nicolae_96@yahoo.com

Programarea si devizul din ianuarie - aici.

Cristi la TV Romantica

Cristi pe blogul Isabellei, AICI!

Cristi pe blogul lui Dan Santimbreanu, AICI!

Cristi la Acasă TV - 10 august 2007

EU, Lady Allia, încep din aceast moment o campanie personală
ÎMPOTRIVA IRESPONSABILITĂŢII şi ACCIDENTELOR RUTIERE!!!

COPIII noştri şi NOI, merităm să nu ne mai fie teamă!

VIAŢA NU TREBUIE TRĂITĂ ÎN SCAUN CU ROTILE DOAR PENTRU CĂ VOUĂ
VĂ PLACE VITEZA ŞI ALCOOLUL!!!

CAMPANIE

împotriva vitezei, imprudenţei şi a iresponsabilităţii la volan

CAMPANIE

împotriva accidentelor rutiere!

TU POŢI SĂ TRĂIEŞTI,... DAR POŢI SĂ TRĂIEŞTI CU ASTA????

VITEZA POATE UCIDE!!!

GÂNDEŞTE-TE DE DOUĂ ORI ÎNAINTE SĂ APEŞI ACCELERAŢIA DOAR PENTRU CĂ

ŢIE

ÎŢI PLACE VITEZA!!!

Şoferi...GÂNDIŢI-VĂ ŞI LA CEI DE LÂNGĂ VOI!

VIAŢA CONTEAZĂ!!!